Adapt. Enjoy. Survive.

Încă de pe la începutul anului ăsta alerg aproape săptămânal pe la casieria RCS-RDS ca să întreb de decodoare pentru Digi TV pe cablu. De fiecare dată răspunsul a fost invariabil același. Nu avem, vă rugăm sunați la numărul xxx de telefon ca să întrebați. Și tot invariabil abonații noi primeau decodoare.

Sătul să tot alerg după ei ca să le pot da mai mulți bani (faceam asta în principal pentru Cinemax și HBO Comedy având în vedere rahaturile pe care le poți vedea la televiziunile autohtone) am făcut următoarea schemă. M-am dus la ei și-am cerut un nou abonament cu Digi TV pe numele meu. Cel vechi fiind pe numele prietenei. Miracol, așa există decodor și au făcut rapid abonamentul. Mai mult, durează maxim o săptămână jumate până vin să-l instaleze (nu 6 luni de când întreb eu de decodor).

Însă partea frumoasă de abia acum vine. La RCS-RDS ca să poți rezilia contractul trebuie să o faci NUMAI între 1 și 5 ale lunii. Și intră în vigoare de abia luna următoare.  Dacă dorința ta de-a rezilia contractul ajunge la urechiușele lor după data de 5, se mai adaugă o lună. Fascinant, nu ?

Și că tot vorbeam de legea aia privind sumele percepute ca taxă la denunțarea unilaterală a contractelor, în ultimele 7 zile am semnat 2 astfel de contracte în care furnizorul de servicii (Romtelecom, respectiv RDS) percepe taxe în cazul denunțării unilaterale.

Frumoasă țară, zău…

Iar scriu un post după o discuție extrem de haioasă cu un “consultant” de la Orange. Dar mai întâi să povestesc motivul discuției.

Prietena mea folosește de ceva vreme o cartelă Pre-Pay pe care-o încarc lunar cu 4€ sau la 2 luni cu 8€. La cartelă folosește o opțiune cu 50 de minute naționale/lună cu 3€ din creditul încărcat. Deci mai rămâne 1€ pe lună pentru diverse alte chestiuni (sms-uri, alte telefoane, etc.). Plictisit fiind de reîncărcatul lunar sau la 2 luni și de momentele în care este deranjant să rămâi fără posibilitatea de-a suna am zis să mai luăm un abonament la Orange. Cu alte cuvinte înc-o ocazie pentru Orange de-a avea un client de la care încasează lunar niște bani și pe care-l poate strânge de ouă pe toată durata abonamentului.

Mai întâi am cercetat oferta Orange de pe site-ul acestora. Unde-am fost surprins să observ că nu prea ai nici un avantaj să te legi la cap cu un abonament pe care te OBLIGI să-l plătești lunar ci e mai avantajos uneori (și mai ieftin) să ai cartelă. Singurul inconvenient fiind rezolvat printr-un reminder lunar care te anunță să reîncarci din timp.

Însă nu mi-am pierdut din optimism. Știind deja profesionalismul și amabilitatea consultanților Orange m-am gândit c-ar fi o soluție să sun la 411 și să ridic această problemă direct la ei. Zis și făcut. După vreo 5 minute în care am ascultat robotul care-mi povestea de aceleași abonamente pe care le-am găsit și online (eu în naivitatea mea mă gândeam că poate clienții Orange or avea vreo ofertă mai specială dacă doresc să-și mai facă încă un abonament nou) am fost transferat la un operator. De fapt o operatoare că deh, băieții-s pe tehnic iar fetele-s mai bune la relații cu publicul.

Mi-am expus frumos problema și am întrebat dacă există posibilitatea unui abonament pe care să-l pot plăti lunar și la care să am cam același număr de minute naționale incluse cam la același preț (evident, minutele care depășesc fiind problema mea și asumându-mi din start plata lor). Vocea blondă de la celălalt capăt a început iar să-mi înșire abonamentele oficiale disponibile. S-a cam supărat când am întrerupt-o brusc și i-am spus că știu deja abonamentele din ofertă și sunt interesat doar de posibilitatea de-a avea un abonament similar cu ce am pe Pre Pay acum. Așa că tot sunt client din 2006 și am deja 2 abonamente pe care le plătesc lunar și mă ofer să-l plătesc și pe-al 3-lea. Aș fi acceptat cu dragă inimă și unul din abonamentele din ofertă dacă găseam la măcar 6€ beneficiile pe care le am pe Pre-Pay. Nu e cazul. I-am explicat domnișoarei de la telefon că aș prefera o ofertă personalizată așa cum și alți clienți de-ai lor au primit atunci când au amenințat că pleacă în alte rețele. Diferența fiind că eu mă ofer să vin în rețeaua lor pentru minim 1 ani (dacă nu 2).  “Ah, nu-i același lucru” mi-a sursurat vocea blondă… “Dumneavoastră mai aveți 17 luni de abonament în rețeaua noastră…”  Mdap, prostu’ de mine, am semnat iar abonament pe 2 ani că am pus botul IAR la cât de frumos își tratează compania voastră clienții. Și mai făceam și greșeala să mai încerc să le dau și alți bani lunar în plus. Fraierul de mine.

Am încercat să-i explic faptul că deși mai am 17 luni de abonament rămase pe cel de pe care vorbesc eu practic în momentul respectiv mă ofeream pe tavă să le dau niște bani în plus pe lună și să vin în rețeaua lor cu un NOU abonament. Neah, n-aveam cu cine. Am întrebat-o dacă până la urmă Orange dorește  să-mi ia banii (vedeți la minutul 1:45) sau nu. Se pare că nu. Well, am încercat…

L.E.  Azi pe stradă pe undeva pe lângă Titan împărțeau cartele Pre-Pay gratuite ăia de la Orange. Cu opțiune de bonus cu 100 de minute naționale la 5€/lună. Dar n-au vrut să aibă un abonat sigur care se oferea să le dea 5€ pentru 50 de minute pe lună. Ba chiar domnișoara de la telefon mi-a replicat nepăsătoare că-i treaba mea unde mă duc atunci când i-am spus frumos că dacă nu vor ei să-mi ia banii o să mă duc la concurență. Eh, așa e când externalizezi call-center-ul…

Mi se făcuse dor zilele astea de vremurile în care intram pe internet folosind un modem telefonic și stăteam pe chaturi folosind clienți în mod text. Și-am zis să fac o scurtă trecere în revistă a aplicațiilor pe care le foloseam în perioada respectivă (cu unele din ele am rămas bun prieten și acum).

Începem cu Linux pentru că pe aici am început și eu prima dată să mă dau pe internet.

screen

“screen” este briceagul elvețian din punctul meu de vedere. O unealtă extrem de mișto care-ți oferă mai multe ferestre virtuale în cadrul aceleiași instanțe pornite. Cea mai folosită funcție a fost copy-paste între ferestrele virtuale. Însă știe mult mai multe și e una din aplicațiile folosite și în ziua de azi.

mc – Midnight Commander

Clona de Norton Commander din Linux. ncurses based și un manager decent de fișiere. La vremea respectivă veneam de pe Windows / DOS cu Norton Commander și a prins bine. Mă supără faptul că nici în ziua de azi nu găsești în Linux un manager de fișiere de calibrul Total Commander. Păcat. E unul din motivele pentru care nu rezist prea mult cu desktop de Linux în fața ochilor.

lynx/links

Ambele browsere în mod text. Ambele folosite la greu pentru descărcat de pe net diverse chestii, făcut browsing, citit mail-ul pe yahoo sau home.ro și alte treburi. Nu, nu puteai să vezi porn. În cel mai bun caz un ASCII porn.

joe/nano/vim

Cele 3 editoare de text în ordinea în care am învățat să mă joc cu ele. Deși nano e cel mai simplu de folosit, multă vreme am folosit joe și mă obișnuisem cu el. Cu vim m-am înțeles greu și n-am prea rămas prieteni. Acum folosesc nano în cli, gedit în gnome și notepad++ în windows.

BitchX

Clientul de IRC cu care am intrat prima oară pe undernet. Și pare-mi-se și ultima oară acum câțiva ani. Util și simplu de folosit. Chiar mă gândeam oare ce s-o mai întâmpla pe IRC în ziua de azi. Având în vedere că a trecut moda mai mai c-aș mai da și eu p’acolo din când în când. Ceva recomandări ?

centericq

Ceva mai târziu apărut, clientul de yahoo messenger, jabber, icq și multe altele a fost o sculă care m-a scos de câteva ori din rahat. Pentru că era tot ncurses based și funcționa din consolă. Așa că a prins bine în momentele în care nu aveam altceva în fața ochilor decât o consolă de server dar aveam nevoie de o discuție în timp real cu cineva.

Astea ar fi printre uneltele folosite zi de zi în Linux în perioada în care statul pe internet la viteze de 10-20 Mbs era un vis frumos. Să trecem la Windows și oarecum ceva mai târziu. Adică în perioada în care devenise oarecum ieftin dial-up-ul.

Opera

Mdap, folosesc Opera cam de când am aflat că există o alternativă la Internet Explorer și pot să spun că nici n-am mai folosit Internet Explorer de atunci (cu excepțiile de rigoare atunci când nu aveam de ales). Versiunea de atunci era tot gratuită dar avea un banner sus în dreapta, banner pe care-l puteai scoate doar dacă plăteai produsul. Cum în perioada dial-up-ului conta fiecare bit descărcat în plus de cele mai multe ori foloseam un serial number găsit pe internet pentru a face bannerul să dispară. Ceva mai târziu am trecut (ca mai toată lumea civilizată) la Firefox. Acum sunt nehotărât între Firefox, Chrome și Opera (și am pe țeavă și un post despre cele 3). Ah, uitam de Netscape Navigator. O chestie mare și urâtă care se mișca foarte greu. Opera era de departe mult mai vioi și avea ceea ce în ziua de azi a devenit un standard pe toate browserele și anume tab-uri (plus un client de mail dar pe care nu l-am folosit decât de vreo 2-3 ori).

Quintessential

Am folosit prima oară Quintessential când era doar un player de cd-uri audio cu o interfață ceva mai interesantă decât celelalte. Apoi a știut să redea și mp3-uri și am abandonat complet Winamp-ul în favoarea lui. Am mai trecut prin foobar (notabil) iar în prezent am aterizat la AIMP.

ACDSee

În tinerețea mea ACDSee era un manager de imagini decent și vioi. Astăzi este bloatware.

TheBat!

Ultimul pe listă dar în nici un caz cel din urmă, TheBat! este clientul meu preferat de email. Îl folosesc încă de prin 2000 și am rămas și astăzi cu el. Chiar după ce a apărut Thunderbird sau noile versiuni de Outlook tot n-am trădat TheBat. Începând cu versiunea 4 am trecut și în legalitate cu el (deși mi s-a părut destul de scump având în vedere alternativele gratuite).

Cam asta ar fi lista preferatelor. Posibil să mai fie și altele pe care le-am uitat. Poate-mi mai aduceți voi aminte…

Este obligat un operator de date cu caracter personal să șteargă contul făcut de tine pe site-ul lor dacă ceri expres acest lucru sau nu ?

Promit că revin cu povestea în câteva zile.

… and nature will breed a better idiot.

Unul din adevărurile triste cu care mai ales noi cei din lumea IT ne întâlnim destul de des.

Undeva în cursul zilei de azi am primit un comentariu la unul din posturile mele. Fără prea mare legătură cu postul o să public și comentariul aici (scuzați caps-ul, este exact forma sub care a fost publicat de către cititoarea de conjunctură):

AM LUAT O TEAPA TARE ASTAZI DE LA UN OPERATOR ORANGE. ASTAZI DATA DE 08 06 2010 AM PRIMIT UN APEL DE LA UN ANONIM. MIA SPUS CA SUNT CASTICATOAREA PREMIULUI DE 5000 EURO SI O PLASMA IN VALOAREA DE 700 EURO, SA POT INTRA IN POSESIA LOR TREBUIA SA RASPUND LA UN SMS PRIMIT DAR NAM RASPUNS, ASA CA TREBUIE SA CUMPAR 6 CARTELE REINCARCABILE IN VALOARE DE 300 RON. ZIS SI FACUT AM FUGIT LA MAGAZIN SI AM CUMPARAT CARTELE PERSOANA STAND IN TELEFON MA ASTEPTAT SA LE RAZUIESC SI SA LE DAU CODURILE. AM FACUT SI ASTA , PE CARE MIAU PUS SI O INTREBARE, CARE E NUMELE ACELUI CARE A LUCRA AFARA SI A AJUNS MARE MUZICIAN ? ERA COSTEL BUSUIOC. MIAU DAT UN NR DE TEL SI NISTE DATE SI MIAU ZIS SA MERG LA BANCA BCR SA RIDIC BANII SI SA ASTEP SA VINA PERSOANA CU PLASMA. AM AJUNS LA BANCA CE SA VEDETI RASUL LUMII. ASA CA VA SFATUIESC SA NU LUATI IN SEAMA APELURILE FACUTA DE DOBITOCII DE LA ORANGE, NORMAL TOTI OPERATORII TREBUIE SA SE OCUPE DE TOATE PROBL CARE LE PROVOC ALTII IN NUMELE LOR.

Și cu ocazia comentariului ăsta redeschid subiectul pe care l-am dezbătut cu Răzvan Târboacă zilele trecute în comentariile de la un alt articol. Ce-i mai important ? Să creezi unelte (fie ele hardware sau software) idiot-proof sau să educi consumatorii ? Și prin “a educa consumatorii” nu înțeleg marketing-bullshit-urile cu “just works” sau altele asemenea.