Adapt. Enjoy. Survive.

Iar scriu un post după o discuție extrem de haioasă cu un “consultant” de la Orange. Dar mai întâi să povestesc motivul discuției.

Prietena mea folosește de ceva vreme o cartelă Pre-Pay pe care-o încarc lunar cu 4€ sau la 2 luni cu 8€. La cartelă folosește o opțiune cu 50 de minute naționale/lună cu 3€ din creditul încărcat. Deci mai rămâne 1€ pe lună pentru diverse alte chestiuni (sms-uri, alte telefoane, etc.). Plictisit fiind de reîncărcatul lunar sau la 2 luni și de momentele în care este deranjant să rămâi fără posibilitatea de-a suna am zis să mai luăm un abonament la Orange. Cu alte cuvinte înc-o ocazie pentru Orange de-a avea un client de la care încasează lunar niște bani și pe care-l poate strânge de ouă pe toată durata abonamentului.

Mai întâi am cercetat oferta Orange de pe site-ul acestora. Unde-am fost surprins să observ că nu prea ai nici un avantaj să te legi la cap cu un abonament pe care te OBLIGI să-l plătești lunar ci e mai avantajos uneori (și mai ieftin) să ai cartelă. Singurul inconvenient fiind rezolvat printr-un reminder lunar care te anunță să reîncarci din timp.

Însă nu mi-am pierdut din optimism. Știind deja profesionalismul și amabilitatea consultanților Orange m-am gândit c-ar fi o soluție să sun la 411 și să ridic această problemă direct la ei. Zis și făcut. După vreo 5 minute în care am ascultat robotul care-mi povestea de aceleași abonamente pe care le-am găsit și online (eu în naivitatea mea mă gândeam că poate clienții Orange or avea vreo ofertă mai specială dacă doresc să-și mai facă încă un abonament nou) am fost transferat la un operator. De fapt o operatoare că deh, băieții-s pe tehnic iar fetele-s mai bune la relații cu publicul.

Mi-am expus frumos problema și am întrebat dacă există posibilitatea unui abonament pe care să-l pot plăti lunar și la care să am cam același număr de minute naționale incluse cam la același preț (evident, minutele care depășesc fiind problema mea și asumându-mi din start plata lor). Vocea blondă de la celălalt capăt a început iar să-mi înșire abonamentele oficiale disponibile. S-a cam supărat când am întrerupt-o brusc și i-am spus că știu deja abonamentele din ofertă și sunt interesat doar de posibilitatea de-a avea un abonament similar cu ce am pe Pre Pay acum. Așa că tot sunt client din 2006 și am deja 2 abonamente pe care le plătesc lunar și mă ofer să-l plătesc și pe-al 3-lea. Aș fi acceptat cu dragă inimă și unul din abonamentele din ofertă dacă găseam la măcar 6€ beneficiile pe care le am pe Pre-Pay. Nu e cazul. I-am explicat domnișoarei de la telefon că aș prefera o ofertă personalizată așa cum și alți clienți de-ai lor au primit atunci când au amenințat că pleacă în alte rețele. Diferența fiind că eu mă ofer să vin în rețeaua lor pentru minim 1 ani (dacă nu 2).  “Ah, nu-i același lucru” mi-a sursurat vocea blondă… “Dumneavoastră mai aveți 17 luni de abonament în rețeaua noastră…”  Mdap, prostu’ de mine, am semnat iar abonament pe 2 ani că am pus botul IAR la cât de frumos își tratează compania voastră clienții. Și mai făceam și greșeala să mai încerc să le dau și alți bani lunar în plus. Fraierul de mine.

Am încercat să-i explic faptul că deși mai am 17 luni de abonament rămase pe cel de pe care vorbesc eu practic în momentul respectiv mă ofeream pe tavă să le dau niște bani în plus pe lună și să vin în rețeaua lor cu un NOU abonament. Neah, n-aveam cu cine. Am întrebat-o dacă până la urmă Orange dorește  să-mi ia banii (vedeți la minutul 1:45) sau nu. Se pare că nu. Well, am încercat…

L.E.  Azi pe stradă pe undeva pe lângă Titan împărțeau cartele Pre-Pay gratuite ăia de la Orange. Cu opțiune de bonus cu 100 de minute naționale la 5€/lună. Dar n-au vrut să aibă un abonat sigur care se oferea să le dea 5€ pentru 50 de minute pe lună. Ba chiar domnișoara de la telefon mi-a replicat nepăsătoare că-i treaba mea unde mă duc atunci când i-am spus frumos că dacă nu vor ei să-mi ia banii o să mă duc la concurență. Eh, așa e când externalizezi call-center-ul…

Mi se făcuse dor zilele astea de vremurile în care intram pe internet folosind un modem telefonic și stăteam pe chaturi folosind clienți în mod text. Și-am zis să fac o scurtă trecere în revistă a aplicațiilor pe care le foloseam în perioada respectivă (cu unele din ele am rămas bun prieten și acum).

Începem cu Linux pentru că pe aici am început și eu prima dată să mă dau pe internet.

screen

“screen” este briceagul elvețian din punctul meu de vedere. O unealtă extrem de mișto care-ți oferă mai multe ferestre virtuale în cadrul aceleiași instanțe pornite. Cea mai folosită funcție a fost copy-paste între ferestrele virtuale. Însă știe mult mai multe și e una din aplicațiile folosite și în ziua de azi.

mc – Midnight Commander

Clona de Norton Commander din Linux. ncurses based și un manager decent de fișiere. La vremea respectivă veneam de pe Windows / DOS cu Norton Commander și a prins bine. Mă supără faptul că nici în ziua de azi nu găsești în Linux un manager de fișiere de calibrul Total Commander. Păcat. E unul din motivele pentru care nu rezist prea mult cu desktop de Linux în fața ochilor.

lynx/links

Ambele browsere în mod text. Ambele folosite la greu pentru descărcat de pe net diverse chestii, făcut browsing, citit mail-ul pe yahoo sau home.ro și alte treburi. Nu, nu puteai să vezi porn. În cel mai bun caz un ASCII porn.

joe/nano/vim

Cele 3 editoare de text în ordinea în care am învățat să mă joc cu ele. Deși nano e cel mai simplu de folosit, multă vreme am folosit joe și mă obișnuisem cu el. Cu vim m-am înțeles greu și n-am prea rămas prieteni. Acum folosesc nano în cli, gedit în gnome și notepad++ în windows.

BitchX

Clientul de IRC cu care am intrat prima oară pe undernet. Și pare-mi-se și ultima oară acum câțiva ani. Util și simplu de folosit. Chiar mă gândeam oare ce s-o mai întâmpla pe IRC în ziua de azi. Având în vedere că a trecut moda mai mai c-aș mai da și eu p’acolo din când în când. Ceva recomandări ?

centericq

Ceva mai târziu apărut, clientul de yahoo messenger, jabber, icq și multe altele a fost o sculă care m-a scos de câteva ori din rahat. Pentru că era tot ncurses based și funcționa din consolă. Așa că a prins bine în momentele în care nu aveam altceva în fața ochilor decât o consolă de server dar aveam nevoie de o discuție în timp real cu cineva.

Astea ar fi printre uneltele folosite zi de zi în Linux în perioada în care statul pe internet la viteze de 10-20 Mbs era un vis frumos. Să trecem la Windows și oarecum ceva mai târziu. Adică în perioada în care devenise oarecum ieftin dial-up-ul.

Opera

Mdap, folosesc Opera cam de când am aflat că există o alternativă la Internet Explorer și pot să spun că nici n-am mai folosit Internet Explorer de atunci (cu excepțiile de rigoare atunci când nu aveam de ales). Versiunea de atunci era tot gratuită dar avea un banner sus în dreapta, banner pe care-l puteai scoate doar dacă plăteai produsul. Cum în perioada dial-up-ului conta fiecare bit descărcat în plus de cele mai multe ori foloseam un serial number găsit pe internet pentru a face bannerul să dispară. Ceva mai târziu am trecut (ca mai toată lumea civilizată) la Firefox. Acum sunt nehotărât între Firefox, Chrome și Opera (și am pe țeavă și un post despre cele 3). Ah, uitam de Netscape Navigator. O chestie mare și urâtă care se mișca foarte greu. Opera era de departe mult mai vioi și avea ceea ce în ziua de azi a devenit un standard pe toate browserele și anume tab-uri (plus un client de mail dar pe care nu l-am folosit decât de vreo 2-3 ori).

Quintessential

Am folosit prima oară Quintessential când era doar un player de cd-uri audio cu o interfață ceva mai interesantă decât celelalte. Apoi a știut să redea și mp3-uri și am abandonat complet Winamp-ul în favoarea lui. Am mai trecut prin foobar (notabil) iar în prezent am aterizat la AIMP.

ACDSee

În tinerețea mea ACDSee era un manager de imagini decent și vioi. Astăzi este bloatware.

TheBat!

Ultimul pe listă dar în nici un caz cel din urmă, TheBat! este clientul meu preferat de email. Îl folosesc încă de prin 2000 și am rămas și astăzi cu el. Chiar după ce a apărut Thunderbird sau noile versiuni de Outlook tot n-am trădat TheBat. Începând cu versiunea 4 am trecut și în legalitate cu el (deși mi s-a părut destul de scump având în vedere alternativele gratuite).

Cam asta ar fi lista preferatelor. Posibil să mai fie și altele pe care le-am uitat. Poate-mi mai aduceți voi aminte…

Este obligat un operator de date cu caracter personal să șteargă contul făcut de tine pe site-ul lor dacă ceri expres acest lucru sau nu ?

Promit că revin cu povestea în câteva zile.

… and nature will breed a better idiot.

Unul din adevărurile triste cu care mai ales noi cei din lumea IT ne întâlnim destul de des.

Undeva în cursul zilei de azi am primit un comentariu la unul din posturile mele. Fără prea mare legătură cu postul o să public și comentariul aici (scuzați caps-ul, este exact forma sub care a fost publicat de către cititoarea de conjunctură):

AM LUAT O TEAPA TARE ASTAZI DE LA UN OPERATOR ORANGE. ASTAZI DATA DE 08 06 2010 AM PRIMIT UN APEL DE LA UN ANONIM. MIA SPUS CA SUNT CASTICATOAREA PREMIULUI DE 5000 EURO SI O PLASMA IN VALOAREA DE 700 EURO, SA POT INTRA IN POSESIA LOR TREBUIA SA RASPUND LA UN SMS PRIMIT DAR NAM RASPUNS, ASA CA TREBUIE SA CUMPAR 6 CARTELE REINCARCABILE IN VALOARE DE 300 RON. ZIS SI FACUT AM FUGIT LA MAGAZIN SI AM CUMPARAT CARTELE PERSOANA STAND IN TELEFON MA ASTEPTAT SA LE RAZUIESC SI SA LE DAU CODURILE. AM FACUT SI ASTA , PE CARE MIAU PUS SI O INTREBARE, CARE E NUMELE ACELUI CARE A LUCRA AFARA SI A AJUNS MARE MUZICIAN ? ERA COSTEL BUSUIOC. MIAU DAT UN NR DE TEL SI NISTE DATE SI MIAU ZIS SA MERG LA BANCA BCR SA RIDIC BANII SI SA ASTEP SA VINA PERSOANA CU PLASMA. AM AJUNS LA BANCA CE SA VEDETI RASUL LUMII. ASA CA VA SFATUIESC SA NU LUATI IN SEAMA APELURILE FACUTA DE DOBITOCII DE LA ORANGE, NORMAL TOTI OPERATORII TREBUIE SA SE OCUPE DE TOATE PROBL CARE LE PROVOC ALTII IN NUMELE LOR.

Și cu ocazia comentariului ăsta redeschid subiectul pe care l-am dezbătut cu Răzvan Târboacă zilele trecute în comentariile de la un alt articol. Ce-i mai important ? Să creezi unelte (fie ele hardware sau software) idiot-proof sau să educi consumatorii ? Și prin “a educa consumatorii” nu înțeleg marketing-bullshit-urile cu “just works” sau altele asemenea.

Am tras o porție sănătoasă de râs dimineață după ce-am citit la piticu că cei de la adcaptcher au cam uitat să reînoiască domeniul și-au pus pe butuci site-urile care foloseau jucăria lor.

Mai acum ceva vreme luam la puricat adcaptcher și încercam să înțeleg ce-i atât de revoluționar la soluția lor. Între timp au reparat chestiile semnalate de mine atunci (încă aștept berea ) dar tot nu m-au lămurit cu partea revoluționară.

Azi am intrat pe site-ul lor (ca să văd dacă l-au plătit între timp ) și m-au lovit peste ochi testimonialele unor utilizatori obișnuiți. O să dau vreo 2-3 citate că-s de mare efect :

“dear ‘captcha’ no i’m not a robot, i’m just a human that can’t read your convoluted cryptic semi-text”

“#Yahoo has the WORSE CAPTCHA EVER because dumb guys like me can’t even read the warped letters!!! #fail”

“zaidrasid Hey website, if I can’t read your Captcha then I’ll seriously consider leaving your site! I’ll do it man! – Zaid Rasid, Wired Magazine,…”

“I detest those captcha things, I can never read them!”

Sistemul de captcha este din păcate un compromis făcut între usability (hai să nu folosim uzabilitate) și securitate (deși e cam mult spus securitate). Spam-ul a ajuns peste tot, ne invadează mail-urile, conturile de twitter, facebook și alte rețele sociale, blogurile, forumurile și alte site-uri pe care le accesăm. Doar o mica parte din mesajele de tip spam sunt trimise de efectiv de un om în carne și oase care stă să apese el butonul de “send” la final. Marea majoritate sunt trimise de scripturi din ce în ce mai complexe care fac treaba asta mult mai rapid și eficient. Au tot apărut soluții de eliminare a spamului cu diverse abordări. Evident, soluția perfectă ar trebui să fie complet transparentă pentru utilizatorul final. Însă modul în care sunt construite protocoalele folosite în comunicarea pe internet nu prea permite treaba asta. Pentru că pot fi create scripturi complexe care să simuleze foarte bine acțiunile unei persoane reale. Și astfel a apărut necesitatea unei metode care să se bazeze pe capacitatea umană de-a interpreta. Fie o imagine fie niște sunete (până la miros și pipăit mai avem de așteptat). Primele soluții de captcha erau extrem de simplu de citit. Însă tehnologia a ținut pasul și programele s-au specializat și în recunoașterea optică a caracterelor (ocr). Librăriile ocr au devenit din ce în ce mai puternice iar cei care făceau spam le-au folosit din plin. Întrecerea asta a dus încet încet la modul în care arată captcha în ziua de azi.

Un site cu zeci de mii de accesări și care oferă posibilitatea de-a posta mesaje este în mod clar o țintă pentru spam. Și cei care administrează site-ul au de ales între a șterge de mână grămezi de mesaje de spam și de-a folosi una sau mai multe metode de reducere a spamului. Utilizatorii finali, oamenii obișnuiți care vin să comenteze pe un astfel de spam pot fi într-adevăr deranjați de o metodă de tip captcha care nu le permite postarea mesajului până când nu introduc textul afișat în poză. Însă ar fi mult mai deranjați dacă lista de comentarii ar fi plină de mesaje cu reclame la viagra, cialis și alte prostii. Eu personal nu-s oprit de un captcha atunci când vreau să las un comentariu undeva. Și nici mulți alții că de aia este socializarea on-line în floare. Da, poate fi deranjant uneori, da, pot exista cuvinte pe care să nu le înțelegi (dar de aia ai buton de reload la majoritatea soluțiilor de captcha) însă sistemul trebuie privit ca un rău necesar.

Și-acu revenind la adcaptcher, de ce e “revoluționar” un sistem care-ți afișează mult mai clar cuvintele ? Lăsăm partea cu monetizarea. Aia de la google, yahoo, recaptcha și alții sunt tâmpiți pentru că s-au apucat să complice mult prea rău cuvintele afișate ? Le-au întors, răsucit, turtit și îngroșat doar ca să se afle în treabă și să pună bețe-n roate aiurea săracilor utilizatori ? Sau au avut un motiv întemeiat pentru asta ? Ia hai să cităm din wikipedia (un articol pe care ZĂU c-ar trebui să-l citească și cei de la adcaptcher) :

In February 2008 it was reported that spammers had achieved a success rate of 30% to 35%, using a bot, in responding to CAPTCHAs for Microsoft’s Live Mail service and a success rate of 20% against Google’s Gmail CAPTCHA. A Newcastle University research team has defeated the segmentation part of Microsoft’s CAPTCHA with a 90% success rate, and claim that this could lead to a complete crack with a greater than 60% rate

Mai dăm și “de pe net” :

In this paper, we analyse the security of a text-based CAPTCHA designed by Microsoft and deployed for years at many of their online services including Hotmail, MSN and Windows Live. This scheme was designed to be segmentation-resistant, and it has been well studied and tuned by its designers over the years. However, our simple attack has achieved a segmentation success rate of higher than 90% against this scheme. It took ~80 ms for our attack to completely segment a challenge on a desktop computer with a 1.86 GHz Intel Core 2 CPU and 2 GB RAM. As a result, we estimate that this Microsoft scheme can be broken with an overall (segmentation and then recognition) success rate of more than 60%. On the contrary, its design goal was that “automatic scripts should not be more successful than 1 in 10,000″ attempts (i.e. a success rate of 0.01%). For the first time, we show that a CAPTCHA that is carefully designed to be segmentation-resistant is vulnerable to novel but simple attacks. Our results show that it is not a trivial task to design a CAPTCHA scheme that is both usable and robust.

(de AICI(pdf) via zdnet)

Și da, doar prin segmentare și OCR. Nu știu care-i rata de penetrare a spamului în cazul adcaptcher însă nu este absolut deloc relevantă la momentul ăsta. Pentru majoritatea internetului adcapthcer este încă o soluție necunoscută și nebăgată încă în seama. Însă pot să pun pariu că atunci când va deveni (dacă va deveni) cunoscută, n-o să pună prea mari probleme librăriilor ocr pentru că, în mod clar, este ușor de segmentat  mesajul literă cu literă.  Momentan se folosește de “security through minority“. Și le merge bine (mă rog, până când uită să plătească domeniul ).

N-o fi captcha o soluție perfectă la problema spamului și nici nu există încă așa ceva însă este una dintre soluțiile cel mai des răspândite. Și împreună cu alte soluții (de tip akismet) pot rezolva aproape total problema spamului. Reinventarea roții nu-i de-ajuns.

Ah, și hai să mai dau o idee gratuită celor cu adcapthcer. Dacă tot se folosesc de serverele proprii ca să afișeze reclama, ce-ar fi să folosească și un sistem bazat pe reputație atunci când “acceptă” comentariile. Un soi de akismet+captcha integrat. Think about it…