Adapt. Enjoy. Survive.

… alțiii par că se distrează.

În seara asta fu party-ul RoBlogFest 2009. N-am fost. Nici nu prea intenționam să fiu după ce-am asistat la balamucul de anul trecut când am stat la coadă aproximativ 1h numai ca să intru într-un club (Fabrica) mult prea mic pentru populația prezentă.  În plus, muzica neinspirat aleasă și dată mult prea tare a făcut imposibilă socializarea.

Nu știu cum au stat lucrurile în privința asta anul ăsta (Paul zice că a stat parcă mai puțin la coadă). Dar am văzut reacțiile de după pe diverse bloguri. Spuma, crema și caimacul au fost luate de Visurât. Pe lângă astea se pare că publicul prezent în sală (colegi bloggeri de altfel) i-a transmis numai urări de bine și multă, multă sănătate la primirea premiilor.

Mă întreb când o să realizeze organizatorii că evenimentul ăsta este nițel cam depășit în forma actuală. Avântul luat de blogging la noi a rezultat într-o mulțime mult prea numeroasă pentru un club (oricât de generos ar fi) și mult prea pestriță pentru a accepta cu grație un învingător care aparține unei alte bisericuțe (căci dacă nu vă este clar de ceva vreme, blogosfera a ajuns să fie destul de fragmentată și împărțită). Premiile nu fac decât să dea ocazia blogerilor să se mai bălăcărească nițel prin online. Socializarea (oricâte etichete ai avea pe piept) este dificil de realizat într-un asemenea loc și cu atâția oameni.

Și-a mai fost și streaming-ul lui piticu. Nu l-am văzut da’ am auzit că a fost ok din punct de vedere al calității dar că a cam picat la un moment dat. Au mai fost privitori ? Păreri ? Nu de alta da’  la cât l-am auzit pe piticu zilele astea zicând că ne va rupe gura cu streaming live mai că-mi pare rău că n-am avut timp să belesc și eu un ochi măcar. Că la 12 când am terminat eu treaba cred că toți bloggerii erau fie p’acasă mâncând grișulețul și așteptând povestea de seară de la mămica fie continuând petrecerea prin alt club, într-un grup mai restrâns.

În tot acest timp (în care Cabral prezenta câștigătorii, HI-Q cânta pe scenă și bloggerii huiduiau cu pasiune) eu munceam. Nu pe bune. Chiar munceam. Am avut niște servere de mail cu niscaiva probleme și-am fost nevoit să stau cu ochii pe ele ca pe butelie. Capturi de trafic, mail-uri schimbate, loguri, tot tacâmul. Din ce-mi zicea Paul mai devreme, a fost mai captivant și mai interesant troubleshooting-ul meu decât party-ul din Fabrica.

Alte păreri ?

1. E a 3-a oară când ajung în “Niște domni și fii”. Pe Covaci. Mic, comod, plăcut, atmosferă mișto. Genul de bar pe care mi l-am dorit întotdeauna. Genul de bar făcut în principal pentru a strânge prietenii dornici de-o băută. Stilul de muzică auzită în boxe – punk. Dar nu deranjant. Nu mă omor după genul respectiv dar nici nu-mi displace și după câteva beri chiar e plăcut să descoperi că UNELE piese sună bine. Dacă într-o bună zi voi avea bani să-mi deschid o afacere îmi voi deschide un bar în stilul ăsta. Poate cu muzica un pic schimbată însă, în rest, aș plagia absolut tot.

2. Încerc din răsputeri să-i înțeleg pe cei tineri dar blazați. Blazați din punct de vedere profesional, material, personal. Ce naiba, tinerețea ar trebui trăită și ar trebui să însemne în primul rând speranță, când ești tânăr poți să visezi că faci diverse treburi. Într-o anumită măsură ar trebui să faci niște pași pentru a-ți urma visele. Dar în nici într-un caz să nu ajungi blazat la 20 de ani. Să te plângi că nu ai un viitor dar, în același timp, să nu faci nimic în privința asta. Cum am ajuns aici ? Ascultându-i pe doi tineri aflați în jurul vârstei de 20 de ani, discutând despre suspendarea lui Băsescu. Părerea lor este că mai bine se duc și se îmbată într-un bar decât să voteze în referendum. Bravo băieți. Stați capră, ușor relaxați și gata. S-ar putea să vă și placă.

Yeah, sunt primu care relatează evenimentele .

Am ajuns, am băut o bere, am admirat diversitatea (destul de multe gagici) și am plecat că am primit un telefon. Deh, dezavantajul zilei de vineri.

Critici ? Mi s-ar fi părut mai normal să se facă înscrierea pentru party pe baza nickname-ului/blogului (numele și prenumele să nu fie vizibile pe listă) și asta să fie trecută pe eticheta dată la intrare. Etichetele erau ilizibile. Berea era îndoită cu apă (sunt un connoisseur în domeniul ăsta). Păpușa care împărțea tricoaiele m-a “văzut” L. Ori n-avea XXL ori n-avea ochelarii la ea.

Zoso era asaltat de lume (tocmai când vroiam să ma duc să-i dau binețe a trebuit să ies afară ca mi-a venit mașina). Am mai recunoscut câteva personaje din “blogosferă” (Nihasa, Bobby Voicu, etc. ). N-am poze că n-am avut cu ce. Nici nu era cazul la câți erau cu aparate pe acolo.

Aș fi preferat să mai stau și să nu fiu nevoit mâine să ma trezesc la 4 dimineața. Las’ că vine vara și se deschid terasele acuș acuș.

P.S. Sunt în pauză până vineri.

Azi-noapte, între 2 beri, trăgeam cu un taxi o fugă în poli să dau drumul unui server din cauză că un portar cretin nu-l lăsa să intre pe unul din colegii mei. Să intre pe ușa din față, lăsând buletinul la poartă și explicând motivul vizitei la ora respectivă. Asta în timp ce, în ultima vreme, au avut loc o grămadă de spargeri prin facultate, multe din ele chiar sub nasul portarului. Ä‚ia n-au intrat pe ușa din față.

Expirat, Sâmbătă, 10 feb. 2007