Adapt. Enjoy. Survive.

Azi, prin centrul orasului, pustimea se indrepta in carduri spre Parcul Carol – Arenele Romane. Concert Placebo, asadar toti imbracati corespunzator cu lanturi pe la pantaloni, tricouri negre, bratari de piele s.a.m.d (mdah… ma oftic nitel).
Desi ascult si eu cam acelasi gen de muzica, de cativa ani buni am abandonat moda in domeniu si am adoptat o tinuta cat mai lejera. Nu mai merg cu bocancii vara, prefer o pereche de pantofi sport sau sandale (nu cu ciorapi ). Tricouri negre mai rar de cand au devenit marfa la moda. Incep sa strang tricouri “geek”. O pereche de pantaloni de in e perfecta pe vremea asta. In situatia data, nu de putine ori am intalnit persoane surprinse sa afle ce gen de muzica ascult.
Pana la urma modul in care te imbraci ar trebui sa se potriveasca cu genul de muzica ascultata ? Daca ies in slapi, bermude si tricou in fata blocului sunt catalogat drept manelist de catre pustimea rockerista ? If so, they can kiss my big and hairy ass.

Tot sunt pe la genuri muzicale…. Am constatat ca putini dintre cei cu care umblam in urma cu 8-9 ani pe la galele Tele7 mai asculta acelasi gen de muzica. Aprecierea unui anumit gen de muzica tine ori de educatie ori de mediul in care lucrezi/inveti.
Am vazut persoane care ascultau chestii mult mai zgomotoase si metalice decat cele pe care le ascult eu si care, in momentul de fata, sunt “fani” house. Am vazut si transformarea inversa din pusti care asculta manele in om care a inceput sa aprecieze muzica rock. Ambele transformari au fost posibile cu ajutorul prietenilor. Deci mediul conteaza.
Dar cei carora schimbarea mediului nu le altereaza gusturile muzicale ? Aici poate sa tina de educatie ? De contactul la o anumita varsta cu un anumit gen de muzica ? Foarte posibil.
Pe frate-meu, varsta “critica” a claselor V-VIII l-a prins in perioada in care eu, fiind prin clasa a XIX-a, ascultam Iris si Cargo si umblam pe la faimoasele (si regretatele) gale Tele7abc. Cativa ani mai tarziu pleca prin VDV camp si pe la concerte rock. Imi place sa cred ca a contat faptul ca l-am stresat cu “zgomote” in perioada respectiva.

Acum 27, chiar cam pe la ora asta, vedeam “lumina” becurilor din maternitatea Polizu. Azi vede “lumina” acest site. Sper doar ca in cadrul lui, blog sa vina de la “beer log” in loc de “weblog”. Pare mai normal .

De ce n-am facut treaba asta pana acum ? Well, in primul rand n-am avut timp. Asta nu inseamna ca acum am. Saptamana viitoare plec in concediu asa ca o sa incep cu o pauza. Fac treaba asta din mai multe motive. Dupa cum spunea unul din contactele de prin YM, un blog poate fi o unealta foarte puternica de comunicare. Asta presupune ca as avea ceva de comunicat. Uneori da, uneori nu. Cert este ca, atunci cand intr-adevar am ceva de comunicat, de multe ori nu am posibilitatea s-o fac public sau chiar imi pierd ideea.

Ca un scurt exemplu al motivatiei mele va voi spune povestea din spatele domeniului pe care se afla acest blog. De aproximativ 2 ani predau cursuri de CCNA in cadrul unei academii Cisco. Mi-a placut sa fac chestia asta in primul rand datorita faptului ca imi place sa cunosc oameni noi. Cu multi dintre studentii mei am ramas prieten, sunt inca in lista mea de contacte pe YM. Cu o mai mica parte din ei ies pe la bere. Impreuna cu un alt instructor am avut ideea unui site care sa adune o comunitate interesata de networking. Un portal cu stiri, forum si articole din acest domeniu. Am cumparat domeniul si inca suntem la pasul 1 (1,2 cu aproximatie). Desi inca mi se pare o idee buna si sunt oarecum motivat sa continui munca la acest site, inca nu am un minim de persoane care sa sprijine proiectul. Aici ar putea sa vina in ajutor acest site. Poate ca, prezentand proiectul si una din persoanele din spatele lui, voi reusi sa fac un pic de publicitate.

De ajuns cu motivatia si sa trecem la lucruri serioase. Am un butoias de 5l de Carlsberg in frigider, un tricou primit cadou de la prieteni, iar eu stau la ora asta si imi scriu primul post pe un blog inca nevizitat si bibilesc un postfix pe un server.