Posts Tagged ‘ internet

Profetu’

“Five years from now on the web for free you’ll be able to find the best lectures in the world. It will be better than any single university”

Asta vine tot de la omul care acum ceva vreme a spus-o pe aia  cu :

“640K ought to be enough for anybody”

Sincer pe mine mă sperie gândul că generațiile viitoare vor folosi internetul ca sursa principală de informare. Deja e plin de analfabeți, agramați, aliterați și alienați pierduți printre grămezile de porn, filmulețe cretine de pe youtube și informație irelevantă.

Browsere

După cum spuneam în articolul precendent sunt un vechi fan Opera. Dar am trădat cauza în momentul în care a apărut Firefox. Chestie care pe termen lung mi-a afectat iremediabil obiceiurile. M-am obișnuit cu Tab Mix Plus (multiple row tab list) și cu încă vreo 2-3 plugin-uri.

Când a apărut Chrome m-am îndrăgostit pe loc de simplitatea lui. Mai târziu, când am putut să folosesc și extensii am avut câteva tentative de-a sări din barca Firefox. Însă de fiecare dată lipsa unui tab list pe mai multe rânduri m-a adus înapoi.

Întâi să explic cam ce aștept eu de la un browser. Multiple row tab list este (din păcate) o cerință obligatorie. Dau shutdown/restart la laptop odată pe săptămână cel mult, las diverse ferestre deschise de pe o zi pe alta ca să nu uit de anumite task-uri și mă aștept să le am pe toate în fața ochilor (scris + favicon) și la un click distanță. Alternativele (bookmarks, tab list salvat într-o listă care apare atunci când dau click pe un buton, scrollable tab list) nu sunt utile din punctul meu de vedere. Browserele care îndeplinesc această cerință sunt Firefox și Opera. Un Firefox care a devenit din ce în ce mai încet și mai buggy în ultima vreme și un Opera care de pe la versiunea 10.5 a început să se miște în direcția bună.

O a doua facilitate pe care mă aștept s-o găsesc într-un browser ar fi îmbunătățirea cu diverse plugin-uri. În Firefox am instalat la ora actuală XMarks (pentru sincronizare bookmark-uri), Greasemonkey, ScreenGrab și AdBlockPlus. Alternative pe care le pot găsi și pentru Chrome dar care sunt total inexistente pe Opera.

Prin urmare sunt în fața unei dileme. Cu ce browser aș putea eu să înlocuiesc Firefox. Cu un Opera care-mi oferă multiple row tab list dar care nu are posibilitatea de-a instala plugin-uri sau cu un Chrome care are această posibilitate dar pe care nu am listă de tab-uri pe mai multe rânduri ? Sincer, mai curând aș renunța la facilitățile oferite de plugin-uri (deși cu ceva greutate) decât să stau cu tab-urile înghesuite pe Chrome.

Și ca să-mi facă alegerea și mai grea, am mai jos lista cu majoritatea browserelor folosite, testate pe PeaceKeeper folosind laptopul din dotare ( 4GB RAM, CPU T8300, Windows 7 Pro).

După ce se vede prin test Chrome zburdă lejer prin partea de sus a clasamentului. Opera 10.10 e testat sub Linux. La fel și Firefox 3.6.3 și Chrome 5.0.342.9 (cred). Restul sunt în Windows.  Chrome ar fi alegerea perfectă (dacă ar mai avea și multiple row tab list nici n-aș mai sta pe gânduri). Opera 10.60 ar fi iarăși o alegere decentă (dacă ar avea și câteva plugin-uri decente iar mi-ar fi ușor să aleg). Firefox e în cădere libere și parcă văd că în curând și IE9 îl încalecă (deși slabe șanse și din partea IE).

(Yup, am testat și IE9 ăla Platform Preview. Și era să cad jos de pe scaun de râs când am văzut că se laudă că au luat 83/100 la Acid3 Test.)

Cititorii folosesc așa :

Întrebarea de final ar fi : “Mai rezistați cu Firefox ?” Și dacă nu, cam ce alternative preferați și de ce ?

Oldies but goldies

Mi se făcuse dor zilele astea de vremurile în care intram pe internet folosind un modem telefonic și stăteam pe chaturi folosind clienți în mod text. Și-am zis să fac o scurtă trecere în revistă a aplicațiilor pe care le foloseam în perioada respectivă (cu unele din ele am rămas bun prieten și acum).

Începem cu Linux pentru că pe aici am început și eu prima dată să mă dau pe internet.

screen

“screen” este briceagul elvețian din punctul meu de vedere. O unealtă extrem de mișto care-ți oferă mai multe ferestre virtuale în cadrul aceleiași instanțe pornite. Cea mai folosită funcție a fost copy-paste între ferestrele virtuale. Însă știe mult mai multe și e una din aplicațiile folosite și în ziua de azi.

mc – Midnight Commander

Clona de Norton Commander din Linux. ncurses based și un manager decent de fișiere. La vremea respectivă veneam de pe Windows / DOS cu Norton Commander și a prins bine. Mă supără faptul că nici în ziua de azi nu găsești în Linux un manager de fișiere de calibrul Total Commander. Păcat. E unul din motivele pentru care nu rezist prea mult cu desktop de Linux în fața ochilor.

lynx/links

Ambele browsere în mod text. Ambele folosite la greu pentru descărcat de pe net diverse chestii, făcut browsing, citit mail-ul pe yahoo sau home.ro și alte treburi. Nu, nu puteai să vezi porn. În cel mai bun caz un ASCII porn.

joe/nano/vim

Cele 3 editoare de text în ordinea în care am învățat să mă joc cu ele. Deși nano e cel mai simplu de folosit, multă vreme am folosit joe și mă obișnuisem cu el. Cu vim m-am înțeles greu și n-am prea rămas prieteni. Acum folosesc nano în cli, gedit în gnome și notepad++ în windows.

BitchX

Clientul de IRC cu care am intrat prima oară pe undernet. Și pare-mi-se și ultima oară acum câțiva ani. Util și simplu de folosit. Chiar mă gândeam oare ce s-o mai întâmpla pe IRC în ziua de azi. Având în vedere că a trecut moda mai mai c-aș mai da și eu p’acolo din când în când. Ceva recomandări ?

centericq

Ceva mai târziu apărut, clientul de yahoo messenger, jabber, icq și multe altele a fost o sculă care m-a scos de câteva ori din rahat. Pentru că era tot ncurses based și funcționa din consolă. Așa că a prins bine în momentele în care nu aveam altceva în fața ochilor decât o consolă de server dar aveam nevoie de o discuție în timp real cu cineva.

Astea ar fi printre uneltele folosite zi de zi în Linux în perioada în care statul pe internet la viteze de 10-20 Mbs era un vis frumos. Să trecem la Windows și oarecum ceva mai târziu. Adică în perioada în care devenise oarecum ieftin dial-up-ul.

Opera

Mdap, folosesc Opera cam de când am aflat că există o alternativă la Internet Explorer și pot să spun că nici n-am mai folosit Internet Explorer de atunci (cu excepțiile de rigoare atunci când nu aveam de ales). Versiunea de atunci era tot gratuită dar avea un banner sus în dreapta, banner pe care-l puteai scoate doar dacă plăteai produsul. Cum în perioada dial-up-ului conta fiecare bit descărcat în plus de cele mai multe ori foloseam un serial number găsit pe internet pentru a face bannerul să dispară. Ceva mai târziu am trecut (ca mai toată lumea civilizată) la Firefox. Acum sunt nehotărât între Firefox, Chrome și Opera (și am pe țeavă și un post despre cele 3). Ah, uitam de Netscape Navigator. O chestie mare și urâtă care se mișca foarte greu. Opera era de departe mult mai vioi și avea ceea ce în ziua de azi a devenit un standard pe toate browserele și anume tab-uri (plus un client de mail dar pe care nu l-am folosit decât de vreo 2-3 ori).

Quintessential

Am folosit prima oară Quintessential când era doar un player de cd-uri audio cu o interfață ceva mai interesantă decât celelalte. Apoi a știut să redea și mp3-uri și am abandonat complet Winamp-ul în favoarea lui. Am mai trecut prin foobar (notabil) iar în prezent am aterizat la AIMP.

ACDSee

În tinerețea mea ACDSee era un manager de imagini decent și vioi. Astăzi este bloatware.

TheBat!

Ultimul pe listă dar în nici un caz cel din urmă, TheBat! este clientul meu preferat de email. Îl folosesc încă de prin 2000 și am rămas și astăzi cu el. Chiar după ce a apărut Thunderbird sau noile versiuni de Outlook tot n-am trădat TheBat. Începând cu versiunea 4 am trecut și în legalitate cu el (deși mi s-a părut destul de scump având în vedere alternativele gratuite).

Cam asta ar fi lista preferatelor. Posibil să mai fie și altele pe care le-am uitat. Poate-mi mai aduceți voi aminte…

Make it idiot-proof…

… and nature will breed a better idiot.

Unul din adevărurile triste cu care mai ales noi cei din lumea IT ne întâlnim destul de des.

Undeva în cursul zilei de azi am primit un comentariu la unul din posturile mele. Fără prea mare legătură cu postul o să public și comentariul aici (scuzați caps-ul, este exact forma sub care a fost publicat de către cititoarea de conjunctură):

AM LUAT O TEAPA TARE ASTAZI DE LA UN OPERATOR ORANGE. ASTAZI DATA DE 08 06 2010 AM PRIMIT UN APEL DE LA UN ANONIM. MIA SPUS CA SUNT CASTICATOAREA PREMIULUI DE 5000 EURO SI O PLASMA IN VALOAREA DE 700 EURO, SA POT INTRA IN POSESIA LOR TREBUIA SA RASPUND LA UN SMS PRIMIT DAR NAM RASPUNS, ASA CA TREBUIE SA CUMPAR 6 CARTELE REINCARCABILE IN VALOARE DE 300 RON. ZIS SI FACUT AM FUGIT LA MAGAZIN SI AM CUMPARAT CARTELE PERSOANA STAND IN TELEFON MA ASTEPTAT SA LE RAZUIESC SI SA LE DAU CODURILE. AM FACUT SI ASTA , PE CARE MIAU PUS SI O INTREBARE, CARE E NUMELE ACELUI CARE A LUCRA AFARA SI A AJUNS MARE MUZICIAN ? ERA COSTEL BUSUIOC. MIAU DAT UN NR DE TEL SI NISTE DATE SI MIAU ZIS SA MERG LA BANCA BCR SA RIDIC BANII SI SA ASTEP SA VINA PERSOANA CU PLASMA. AM AJUNS LA BANCA CE SA VEDETI RASUL LUMII. ASA CA VA SFATUIESC SA NU LUATI IN SEAMA APELURILE FACUTA DE DOBITOCII DE LA ORANGE, NORMAL TOTI OPERATORII TREBUIE SA SE OCUPE DE TOATE PROBL CARE LE PROVOC ALTII IN NUMELE LOR.

Și cu ocazia comentariului ăsta redeschid subiectul pe care l-am dezbătut cu Răzvan Târboacă zilele trecute în comentariile de la un alt articol. Ce-i mai important ? Să creezi unelte (fie ele hardware sau software) idiot-proof sau să educi consumatorii ? Și prin “a educa consumatorii” nu înțeleg marketing-bullshit-urile cu “just works” sau altele asemenea.

Școala de afaceri

Azi am hotărât să-mi fac nițel timp liber și să mă relaxez urmând invitația făcută de Iuliana acu’ vreo două săptămâni. Prin urmare am ajuns și eu ca măgarul între oi la evenimentul organizat de Gecad. Măgar intre oi zic pentru că eram printre puținii care n-aveau treabă cu vreo afacere în IT. Cel puțin nu una legată de software (pentru că ăsta cam e trendul general).

Dar ce să zic, m-am distrat și a fost interesant și-am trecut peste “inspirația” organizării unui astfel de eveniment având în vedere vremurile și țara în care trăim. Dacă ar fi să mă iau după ce-am văzut prin sală, generația nouă de potențiali viitori antreprenori pare a fi formată din copii isteți. Rămâne de văzut. Invitații au povestit modul în care au început afacerile, cum și cât au avut de tras până în momentul în care au avut o afacere funcțională. Uimitor cum povestea asta a omului care reușește prin multă muncă se repetă cam în toate poveștile de succes și cum majoritatea celor care se apucă de afaceri pe la noi speră să dea tunul peste noapte. Și aici mă refer mai puțin la domeniul IT și mai mult la celelalte afaceri făcute în țărișoara noastră. Exemple sunt cu duiumul.

Partea cu adevărat captivantă a venit la final odată cu prezentarea lui Radu Georgescu. Unde iar am constatat (a nu știu câta oara…) că-s bătrân. Eram cam singurul din sală care-a auzit de BBS, primele produse Gecad (RAX, GFC, RAV) pe care le-am și folosit, care n-a chicotit atunci când Radu povestea cam ce presupunea trimiterea mesajelor pe BBS (ba chiar mi-am adus aminte cu nostalgie :D ).  Ăștia micii nu știu ei ce-a însemnat era dial-up și nu-și pot imagina așa ceva în era twitter…

Una peste alta este chiar relaxant să ajung la 6 după amiaza acasă…

P.S. By the way, că tot mă întreba cineva. Nu m-a plătit cu absolut nici un leuț Gecad să tot scriu despre ei. Pur și simplu fac chestia asta pentru că îmi face plăcere să scriu despre produsele unei companii de care-am auzit de la primii pași făcuți în IT și în care am avut mai întotdeauna încredere. Singurul beneficiu de o oarecare valoare o reprezintă licența de Axigen primită. Ah, și dacă se pune, azi am băut 3 pahare de suc și-am mâncat 2 fursecuri și-un pateu de la ei. Că tot e moda declarării veniturilor :P .

adcaptcher ftw

Am tras o porție sănătoasă de râs dimineață după ce-am citit la piticu că cei de la adcaptcher au cam uitat să reînoiască domeniul și-au pus pe butuci site-urile care foloseau jucăria lor.

Mai acum ceva vreme luam la puricat adcaptcher și încercam să înțeleg ce-i atât de revoluționar la soluția lor. Între timp au reparat chestiile semnalate de mine atunci (încă aștept berea ) dar tot nu m-au lămurit cu partea revoluționară.

Azi am intrat pe site-ul lor (ca să văd dacă l-au plătit între timp :P ) și m-au lovit peste ochi testimonialele unor utilizatori obișnuiți. O să dau vreo 2-3 citate că-s de mare efect :

“dear ‘captcha’ no i’m not a robot, i’m just a human that can’t read your convoluted cryptic semi-text”

“#Yahoo has the WORSE CAPTCHA EVER because dumb guys like me can’t even read the warped letters!!! #fail”

“zaidrasid Hey website, if I can’t read your Captcha then I’ll seriously consider leaving your site! I’ll do it man! – Zaid Rasid, Wired Magazine,…”

“I detest those captcha things, I can never read them!”

Sistemul de captcha este din păcate un compromis făcut între usability (hai să nu folosim uzabilitate) și securitate (deși e cam mult spus securitate). Spam-ul a ajuns peste tot, ne invadează mail-urile, conturile de twitter, facebook și alte rețele sociale, blogurile, forumurile și alte site-uri pe care le accesăm. Doar o mica parte din mesajele de tip spam sunt trimise de efectiv de un om în carne și oase care stă să apese el butonul de “send” la final. Marea majoritate sunt trimise de scripturi din ce în ce mai complexe care fac treaba asta mult mai rapid și eficient. Au tot apărut soluții de eliminare a spamului cu diverse abordări. Evident, soluția perfectă ar trebui să fie complet transparentă pentru utilizatorul final. Însă modul în care sunt construite protocoalele folosite în comunicarea pe internet nu prea permite treaba asta. Pentru că pot fi create scripturi complexe care să simuleze foarte bine acțiunile unei persoane reale. Și astfel a apărut necesitatea unei metode care să se bazeze pe capacitatea umană de-a interpreta. Fie o imagine fie niște sunete (până la miros și pipăit mai avem de așteptat). Primele soluții de captcha erau extrem de simplu de citit. Însă tehnologia a ținut pasul și programele s-au specializat și în recunoașterea optică a caracterelor (ocr). Librăriile ocr au devenit din ce în ce mai puternice iar cei care făceau spam le-au folosit din plin. Întrecerea asta a dus încet încet la modul în care arată captcha în ziua de azi.

Un site cu zeci de mii de accesări și care oferă posibilitatea de-a posta mesaje este în mod clar o țintă pentru spam. Și cei care administrează site-ul au de ales între a șterge de mână grămezi de mesaje de spam și de-a folosi una sau mai multe metode de reducere a spamului. Utilizatorii finali, oamenii obișnuiți care vin să comenteze pe un astfel de spam pot fi într-adevăr deranjați de o metodă de tip captcha care nu le permite postarea mesajului până când nu introduc textul afișat în poză. Însă ar fi mult mai deranjați dacă lista de comentarii ar fi plină de mesaje cu reclame la viagra, cialis și alte prostii. Eu personal nu-s oprit de un captcha atunci când vreau să las un comentariu undeva. Și nici mulți alții că de aia este socializarea on-line în floare. Da, poate fi deranjant uneori, da, pot exista cuvinte pe care să nu le înțelegi (dar de aia ai buton de reload la majoritatea soluțiilor de captcha) însă sistemul trebuie privit ca un rău necesar.

Și-acu revenind la adcaptcher, de ce e “revoluționar” un sistem care-ți afișează mult mai clar cuvintele ? Lăsăm partea cu monetizarea. Aia de la google, yahoo, recaptcha și alții sunt tâmpiți pentru că s-au apucat să complice mult prea rău cuvintele afișate ? Le-au întors, răsucit, turtit și îngroșat doar ca să se afle în treabă și să pună bețe-n roate aiurea săracilor utilizatori ? Sau au avut un motiv întemeiat pentru asta ? Ia hai să cităm din wikipedia (un articol pe care ZĂU c-ar trebui să-l citească și cei de la adcaptcher) :

In February 2008 it was reported that spammers had achieved a success rate of 30% to 35%, using a bot, in responding to CAPTCHAs for Microsoft’s Live Mail service and a success rate of 20% against Google’s Gmail CAPTCHA. A Newcastle University research team has defeated the segmentation part of Microsoft’s CAPTCHA with a 90% success rate, and claim that this could lead to a complete crack with a greater than 60% rate

Mai dăm și “de pe net” :

In this paper, we analyse the security of a text-based CAPTCHA designed by Microsoft and deployed for years at many of their online services including Hotmail, MSN and Windows Live. This scheme was designed to be segmentation-resistant, and it has been well studied and tuned by its designers over the years. However, our simple attack has achieved a segmentation success rate of higher than 90% against this scheme. It took ~80 ms for our attack to completely segment a challenge on a desktop computer with a 1.86 GHz Intel Core 2 CPU and 2 GB RAM. As a result, we estimate that this Microsoft scheme can be broken with an overall (segmentation and then recognition) success rate of more than 60%. On the contrary, its design goal was that “automatic scripts should not be more successful than 1 in 10,000″ attempts (i.e. a success rate of 0.01%). For the first time, we show that a CAPTCHA that is carefully designed to be segmentation-resistant is vulnerable to novel but simple attacks. Our results show that it is not a trivial task to design a CAPTCHA scheme that is both usable and robust.

(de AICI(pdf) via zdnet)

Și da, doar prin segmentare și OCR. Nu știu care-i rata de penetrare a spamului în cazul adcaptcher însă nu este absolut deloc relevantă la momentul ăsta. Pentru majoritatea internetului adcapthcer este încă o soluție necunoscută și nebăgată încă în seama. Însă pot să pun pariu că atunci când va deveni (dacă va deveni) cunoscută, n-o să pună prea mari probleme librăriilor ocr pentru că, în mod clar, este ușor de segmentat  mesajul literă cu literă.  Momentan se folosește de “security through minority“. Și le merge bine (mă rog, până când uită să plătească domeniul :D ).

N-o fi captcha o soluție perfectă la problema spamului și nici nu există încă așa ceva însă este una dintre soluțiile cel mai des răspândite. Și împreună cu alte soluții (de tip akismet) pot rezolva aproape total problema spamului. Reinventarea roții nu-i de-ajuns.

Ah, și hai să mai dau o idee gratuită celor cu adcapthcer. Dacă tot se folosesc de serverele proprii ca să afișeze reclama, ce-ar fi să folosească și un sistem bazat pe reputație atunci când “acceptă” comentariile. Un soi de akismet+captcha integrat. Think about it…

Another one bites the dust

Oh, geez, iar vărs o lacrimă în memoria unui fost mare nume din industrie achiziționat de HP. De data asta e vorba de Palm iar tranzacția vizează în mod direct WebOS. Pentru că altceva nu prea mai are Palm de oferit.

Eu unul am găsit extrem de intuitiv PalmOS-ul. Am avut vreo 3 device-uri Palm dintre care primul o rabla alb-negru cu CPU la 18Mhz care încă merge și-acum. Cu puțină viziune Palm ar fi putut să aibe astăzi o bună felie din piața de smartphone. WebOS a fost prea puțin și prea târziu și astfel am ajuns în momentul în care HP își mai trece o liniuță pe răboj iar noi mai punem o cruciuliță unei felii de istorie.

Sunt curios care urmează…

Forum – Networking

De ceva vreme dețin domeniul clubcisco.ro. Prima/primele versiuni ale acestui blog au purtat în coadă domeniul clubcisco.ro. Domeniul principal a plecat de la o idee/discuție avută cu ceva ani în urmă de-a creea o comunitate cât mai deschisă în jurul instructorilor de la Academia Cisco – UPB.

Între timp a curs multă apă pe Dâmbovița, s-au mai schimbat și oamenii și opiniile lor și ideea a fost abandonată parțial într-un sertar. Una din promisiunile pe care mi le-am făcut la începutul acestui an a fost că voi încercă să aduc la lumină proiectul ClubCisco. Și-l aduc în forma asta, pentru că, o perioadă cel puțin, mă voi ocupa de el singur. Un forum de “rețeliști”, un forum unde oamenii tehnici pot cere un sfat (și stați liniștiți, vor exista persoane capabile să ofere sfaturi, nu vă bazați numai pe mine), un forum unde se pot discuta și alte subiecte, un forum unde oamenii din exterior pot lua un prim contact cu (o parte cel puțin) instructorii unei Academii Cisco. Chiar dacă în perioada asta sunt prinși cu începutul unui nou semestru, vor exista oameni dispuși să dea o mână de ajutor.

De ce în formatul unui forum și nu un portal. Pentru că nu am nici timpul nici exercițiul necesar de-a crea un portal care să facă față “criticilor”. În plus, formatul de forum mi se pare cel mai potrivit scopului meu.

Încă mai este de lucru pe ici pe colo, încă mai trebuie cizelat, urmărit, încă nu are moderatori sau administratori dar am mers pe ideea “If you build it, they will come” ca să parafrazez (nițel mai la plural) un film cunoscut. Prin urmare, vă aștept. Astfel voi fi și forțat de împrejurări să “mențin” proiectul.

Taxe și impozite

Undeva pe la începutul anului m-a căutat și pe mine la ouă statul român și-a reieșit din calculele lor că aș avea de plătit vreo 400 de lei ca taxe și impozite. Având antecedente ( [1] & [2] ) cu ei am zis că într-o zi cu soare și cu două dimineți mă voi duce să dezbat acuratețea calculelor făcute de contabilii statului. Acea zi a fost astăzi.

Buuun. Înainte de “walk of fame” pe coridorul măreței instituții a statului care este ea “SPFPL – Centrul 2, Militari” (adicătelea “Serviciul public pentru finanțe publice locale” ), am zis c-ar fi bine să mă informez cât mai temeinic legat de ceea ce am de plată. Vorba ceea, un om informat este un om puternic. Și-am aflat de măreața, nemaipomenita, ultracool realizare a celor de la SPFPL Sector 6 :

Primul Infochiosc cu plata prin card , din Europa de Est, ce cuprinde solutii inovatoare pentru plata impozitelor si a taxelor locale pentru: masina, teren, parcare, amenzi.

De-a dreptul bulversat de-o asemenea minunăție tehnologică am zis să mă duc repejor să aflu de la respectiva minune ce am de plată înainte de-a prezenta argumentele verbale în fața celor de la taxe și impozite. Pentru cei care nu știți (și nici n-o să aflați de pe site-ul SPFPL că în afară de a se lăuda cu el nu scrie nimic de locația lui), mărețul infochioșc este în incinta Cora Lujerului.

La Infochioșc scanează buletinul persoanei în cauză și afișează lista completă a amenzilor, taxelor și impozitelor. Sunt aproape sigur că sistemul nu transmite nici o informație cum ar fi datele personale (cartea de identitate) printr-o sesiune securizată. De altfel cred că m-ar apuca durerile de cap dacă aș afla câte informații confidențiale sunt transmise necriptat pe internet de către instituțiile statului. Pentru sănătatea mea mentală ăsta a fost un moment în care-am făcut bine fiind ignorant.

Fiind informat acum de ceea ce aveam de plătit. Și anume o amenda de circulație plătită acum 2 ani, 2 amenzi RATB plătite acum 8 ani și impozitul pe mașină neplătit de 2 ani (:D ) am purces spre sediul SPFPL (chiar, citiți cu voce tare măcar odată articolul și sesizați cât de mult seamănă cu o înjurătură ceva “SPFPL”). Ajuns acolo, dau cu nasul de-o coadă de câteva zeci de persoane, contribuabili serioși veniți cu banu’ în buzunar să ajute statul român să ne construiască străzi, spitale, școli, să ne păzească de hoți, etc. Las rând la coadă și intru să mă interesez la informații legat de amenzile buclucașe. Sunt trimis la un birou din interior să discut cu un consultant (sau ce naiba or fi oamenii ăia acolo). Aici începe circul.

Dau frumos bună ziua, întind buletinul și spun că, pe lângă impozitul auto datorat statului român am și câteva amenzi care n-ar trebui să mai fie acolo. Nenea bagă rapid user/parolă ca să intre în sistem (și jur că le-aș fi putut ține minte dacă aș fi fost pe fază pentru că rămăsesem cu ochii căscați pe ecran când am văzut că se loga fără nici o jenă în fața mea și tasta parola de parcă conținea numai chirilice) și dă să-mi spună pe rând ce am de plată. I-o iau înainte spunându-i că amenda de circulație din 2008 a fost plătită chiar în seara în care am primit-o și-i întind forma printată a documentului semnat electronic care atesta faptul că am plătit-o. O ia, se uită lung la ea (la foaie), o întoarce pe dos (foaia), se uită la mine și întreabă “ce-i asta ?”. Eu îi răspund civilizat “este un fel de dovadă a faptului că amenda a fost plătită”. El: “unde ați plătit amenda ?” Eu: “pe ghiseul.ro, am plătit cu cardul iar dovada plății a fost un document pdf semnat electronic. Aceasta este versiunea tipărită și nu are nici o valoare așa”. S-a confruntat din priviri cu o tanti din spatele lui care i-a făcut semn că-i ok și zice “Bine, mă duc să fac o copie”. Eu, insist “știți, este semnat electronic, nu are nici o valoare printat”. El: “ah, nu contează, s-o avem aici”. Eu : “nu era mai ușor și mai sigur să primiți confirmarea plății de la instituția la care am plătit, în momentul în care am plătit ? Nu ar trebui să existe o bază de date comună cu informații legate de contribuabili ?” La asta sare și-o tanti care zice  ”Nu e vina noastră, e vina lor că nu ne anunță”. Eu : “Păi așa cum vă anunță și că am de plată o amendă nu ar trebui să vă anunțe și când am plătit-o ? Și invers, când plătesc aici, n-ar trebui să afle și ei că am plătit aici ca să nu mai vină anul viitor, nu să vin în fiecare an cu teancul de chitanțe” (pregăteam terenul pentru amenzile RATB). Eu (că tocmai îi năucisem bine) : “haideți să vedem ce-i cu amenzile alea RATB”. Amenzile RATB sunt din 2000 și 2001. De fapt una singură că acum 5-6 ani când au plătit ai mei părinți au avut și procesul verbal printat. Îi spun lui nenea de la PC “iar astea sunt plătite chiar la dvs. aici, undeva prin 2004″. El “mai aveți chitanța ?” Eu : “Nu, dar va rog să verificați, nu am de gând să le plătesc de zece ori”. Taică-meu apărut și el în peisaj prin spatele meu, “În 2004 am radiat o mașină. Nu am putut să fac asta până când nu am achitat toate restanțele rămase, inclusiv amenzile RATB pentru cei doi băieți, așa că le-am mai plătit atunci odată deși le plătisem și prin 2002″. Depășit numeric nenea de la ghișeu bate în retragere “Vom verifica amanunțit și vă anunțăm telefonic”. Eu : “Acum pot să mă duc să-mi plătesc doar impozitul auto ?”. El : “Da”.

Și vine și bomboana de pe colivă. Mă întorc la el și-i spun : “știți, vă mai rog ceva.  Uitați-vă, am un frate care are aceeași adresă pe buletin. Are și el o amendă de circulație platită de mine la o zi diferență dupa ce-am platit-o pe cealaltă, tot pe ghiseul.ro, poftiți copia printată și puteți s-o pastrați, să nu mai faceți copie ca eu o am oricum în format electronic semnat digital acasă”.

If looks could kill…

Și-acum lăsând povestea tragi-comică, am câteva nedumeriri mari. Avem o idee (relativ bună) în care s-a băgat o grămadă de bani (mă refer la ghiseul.ro) și care este lăsată în paragină de 3 ani. De prin 2007-2008 nu s-a mai auzit nimic nou de site-ul ăla și nici nu pare să se mai audă nimic. Probabil cei care au lucrat la el (Kondiment/Softwin) mai așteaptă încă o căruță de bani pentru a implementa un nou feature cum ar fi plata cu cardul a unui amărât de impozit sau a extinderii proiectului la nivel național (da, funcționează doar pentru București din 2007). Mai avem o idee (tot relativ bună) în care pot să pun pariu că s-a băgat o altă mare grămadă de bani, infochioșcul din Cora. Și zău că sunt tare curios dacă informațiile pe care le primește/transmite infochioșcul ăla sunt securizate cumva. Experiența îmi spune că nu. Și dacă tot au făcut aceste două mărețe realizări (a se citi “tunuri”), în anul 2010, instituțiile statului în România nu sunt capabile să găsească un mod eficient de a schimba informații între ele. Nu zice nimeni că-i ușor, este nevoie de proceduri noi, de perioade de trecere, dar în final o evidență centralizată asigură o eficiență sporită. Pot să pun pariu că acum toată treaba se face cu adresă trimisă prin poștă, trecută pe la registratură, răspuns în termen de 30 de zile, drum de întoarcere tot prin poștă, primit răspuns. Bani cheltuiți degeaba, cooperativa munca-n zadar, oameni în plus, plătiți să plimbe hârtii.

[1] http://big.lazyadmin.ro/2009/03/05/birocratie-3/

[2] http://big.lazyadmin.ro/2009/06/17/informatizare/

adcaptcha

Ar trebui să știți cu toții ce reprezintă “captcha” dar cu toate astea hai să facem un scurt istoric. Termenul de “captcha” vine de la “Completely Automated Public Turing test to tell Computers and Humans Apart” și reprezintă o imagine cu o serie de caractere distorsionate pe care un utilizator (uman) trebuie să le introducă înainte de a confirma o acțiune (de regulă login sau postarea unui text). Scopul principal este de a opri uneltele automate (scripturi, boti) să folosească anumite resurse.

Există câteva metode de-a trece un astfel de test, metode care sunt luate în calcul atunci când este dezvoltată o nouă versiune de captcha. În primul rând imaginile trebuie să fie generate automat și să  nu existe un grad ridicat de repetabilitate. În caz contrar, nu este decât o problemă de timp până când un atacator poate găsi perechile (cuvant / imagine) potrivite pentru a trece de test. O altă metodă este folosirea OCR (optical character recognition) pentru “citirea” textului. Asta este problema cea mai mare a implementărilor captcha pentru că textul trebuie să rămână îndeajuns de vizibil pentru a putea fi citit de un om dar trebuie să fie și suficient distorsionat încât să nu poată fi recunoscut de un program specializat. Și cum tehnica avansează destul de rapid acest lucru este din ce în ce mai dificil de realizat.

In February 2008 it was reported that spammers had achieved a success rate of 30% to 35%, using a bot, in responding to CAPTCHAs for Microsoft’s Live Mail service and a success rate of 20% against Google’s Gmail CAPTCHA. A Newcastle University research team has defeated the segmentation part of Microsoft’s CAPTCHA with a 90% success rate, and claim that this could lead to a complete crack with a greater than 60% rate.

O a treia metodă se bazează chiar pe factorul uman. Imaginile testelor captcha sunt folosite pe site-uri cu trafic mare apartinand atacatorului/atacatorilor și rezolvate în acest mod.

Și ajungem la subiectul principal al postului meu. Am urmărit de ceva vreme “buzz”-ul din jurul proiectului autohton AdCaptcha AdCaptcher“. Apărut inițial pe voxpublica unde a și stârnit niște reacții (oarecum copilărești) legate de “jena” de-a introduce anumite texte, proiectul pare a fi lăudat de toată lumea. Eu însă am câteva rezerve legate de funcționalitate și am încercat să aflu câteva detalii mai tehnice legate de proiect.

Cu excepția unei prezentări (100% marketing) și-a folosirii pe voxpublica n-am găsit însă nimic. Însă m-am jucat nițel cu implementarea de pe voxpublica și-am observat următoarea chestiune. Imaginea care formează testul este compusă din 2 jumătăți (imaginea este tăiată pe orizontală) și compusă ulterior cu ajutorul unui script. Deși la prima vedere URL-ul imaginii este generat unic la fiecare apariție a imaginii pe site de fapt acest lucru nu este adevărat. Luăm ca exemplu un link către jumătate de imagine pentru “money.ro”. Link-ul generat este :

http://www.adcaptcher.com/1266545375goIfQK0190110.png

La următoarea întâlnire a imaginii respective vom găsi ceva de genul :

http://www.adcaptcher.com/XXXXXXXgoIfQK0190110.png

Unde “XXXXXX” este un număr aleator cu cel puțin 1 cifră. Deci pot spune cu certitudine că toate link-urile către “xxxxxxgoIfQK0190110.png” duc către testul cu “money.ro”. Problem solved și nici n-am nevoie de OCR. Jumătatea de jos a imaginii complete este similar generată. Ce nu e tocmai ok ? Păi ia să recapitulăm. Avem niște imagini care pot fi ușor recunoscute de un soft OCR (money.ro cu alb pe fond verde e floare la ureche de exemplu). Avem un număr limitat de imagini (cred că n-am numărat mai mult de 10-15 “reclame” diferite) care generază testul captcha și care se bazează doar pe faptul că încă n-au apărut scripturile care să “citească” link-urile care compun imaginea (nu c-ar fi extrem de greu, eu am observat treaba cu link-urile în câteva minute de joacă și la cât de puține imagini sunt este suficient să “verifici” cu un script care-i jumătate de imagine ca să rezolvi testul). Și avem un mare buzz făcut în jurul proiectului. Și zău că nu-mi vine să cred că-s singurul care și-a pus întrebări vis-a-vis de funcționalitatea unui asemenea sistem.

Dacă tot vrem să îmbinăm utilul cu banii ce-ar fi să facem și noi ceva în stilul reCaptcha și să digitalizăm câteva hârțoage de prin bibliotecile naționale. Și putem să folosim în loc de cuvinte de control texte cu reclame. Sau doar fundal cu reclame. Sau mai bine lăsam locul reclamelor în alte zone și încercăm să fim nițel mai serioși cu chestiile legate de securitate că nu sună bine viitorul, zău.