Posts Tagged ‘ muia-zilei

Statul și IT-ul

Nu-i prima dată când mă gândesc la subiectul ăsta și vreau să scriu un post legat de asta. Dar acum momentul se și potrivește perfect având în vedere articolul anterior.

Nu știu câți dintre voi au avut ocazia să vadă (și să simtă pe pielea lor) cam care este gradul de tehnologizare de prin instituțiile statului. Da, știu, au schimbat desktop-uri cât au putut de des (licitațiile să trăiască), șefii au pe birou LCD-uri de 19,20,21,22 de inch sau laptopuri, există chiar și echipamente scumpe de rețea. Dar nu la astea mă refer. Ci la aplicațiile și serviciile folosite. Cum avem noi pretenția să nu stea lumea la cozi infernale în instituții când majoritatea aplicațiilor sunt făcute folosind limbaje de programare de mult apuse iar schimbul de informații între 2 instituții diferite se realizează ca acum 20-30 de ani, prin cereri trimise prin poștă și hârtii depuse la registratură.

Mă îngrozeam mai acum 2 ani când vedeam pe la Registrul Comerțului aplicații făcute în FoxPro. Și nu Visual. Ci ăla antic care era ultimul răcnet pe la mijlocul anilor ‘90. Mai recent am avut ocazia de-a admira niște aplicații ONLINE (diverse unelte de raportare, completare formulare, etc) care folosesc Oracle. O versiune de Oracle apărută cam pe la începutul mileniului ăsta. Iar 10 ani în lumea IT înseamnă o veșnicie.

Hai să facem un exercițiu și să admirăm câteva site-uri care aparțin instituțiilor statului. Și să nu le luăm pe alea care au legături mai puțin directe cu cetățeanul de rând. Să vizităm site-urile de pe care, la mijlocul anului 2010, am vrea să aflăm diverse informații utile. Fără să mă uit pot să pun pariu c-o să găsesc o grămadă de pdf-uri, doc-uri și alte fișiere de descărcat, o interfață făcută de un copil tembel aflat la primele lecții de html și o primă pagină plină de gif-uri animate și colorate în toate culorile curcubeului. Cam asta-i prezența online a statului. Nu mă credeți ? Luați site-urile ministerelor la rând. Aplicațiile folosite pentru declarațiile contabile de pe ANAF sunt făcute în Visual Basic 6 (da, ăla apărut în 1998). Cu o interfață la fel de intuitivă și “apetisantă”.

Mă mir cum de nimeni din toată hoarda ziariștilor alergați zilele astea pe la taxe și impozite nu s-a gândit să facă un reportaj cu starea de fapt a sistemelor informatice din instituțiile respective. De ce ghiseul.ro e înțepenit în aceeași stare de x ani ? Câți bani s-au aruncat în proiectul respectiv și de ce ? Câți bani au cheltuit instituțiile statului cu “tehnologizarea” ? Care este starea infrastructurii IT în instituțiile statului ? Astea ar fi doar câteva din întrebările pe care ar putea să le pună. Dar bag de seamă că-s ocupați cu alte subiecte mai importante.

Și noi visăm la baze de date comune, la interconectarea instituțiilor statului, vrem să plătim taxele și impozitele cu cardul direct pe internet. Suntem departe de așa ceva. Mâine, poimâine vine 2012 și noi de abia am coborât din copaci.

Finanțele și IT-ul

Trei întrebări existențiale…

A văzut cineva cozile de la taxe și impozite zilele astea ? Dar de ghiseul.ro a mai auzit cineva ceva ?

Să nu-i bagi în pizda mă-sii ?

Muie deschisă către RDS

Încă de pe la începutul anului ăsta alerg aproape săptămânal pe la casieria RCS-RDS ca să întreb de decodoare pentru Digi TV pe cablu. De fiecare dată răspunsul a fost invariabil același. Nu avem, vă rugăm sunați la numărul xxx de telefon ca să întrebați. Și tot invariabil abonații noi primeau decodoare.

Sătul să tot alerg după ei ca să le pot da mai mulți bani (faceam asta în principal pentru Cinemax și HBO Comedy având în vedere rahaturile pe care le poți vedea la televiziunile autohtone) am făcut următoarea schemă. M-am dus la ei și-am cerut un nou abonament cu Digi TV pe numele meu. Cel vechi fiind pe numele prietenei. Miracol, așa există decodor și au făcut rapid abonamentul. Mai mult, durează maxim o săptămână jumate până vin să-l instaleze (nu 6 luni de când întreb eu de decodor).

Însă partea frumoasă de abia acum vine. La RCS-RDS ca să poți rezilia contractul trebuie să o faci NUMAI între 1 și 5 ale lunii. Și intră în vigoare de abia luna următoare.  Dacă dorința ta de-a rezilia contractul ajunge la urechiușele lor după data de 5, se mai adaugă o lună. Fascinant, nu ?

Și că tot vorbeam de legea aia privind sumele percepute ca taxă la denunțarea unilaterală a contractelor, în ultimele 7 zile am semnat 2 astfel de contracte în care furnizorul de servicii (Romtelecom, respectiv RDS) percepe taxe în cazul denunțării unilaterale.

Frumoasă țară, zău…

Still lost

S-a terminat și serialul “minune” al ultimilor ani. Și ca mai toate serialele care trec de sezonul 2 (excepțiile notabile nu fac altceva decât să confirme regula) s-a terminat într-un cor de lălăituri siropoase. Toată lumea și-a găsit perechea și s-au pupat cu foc într-un afterlife pe final. WTF !

Au lăsat aproape tot în ceață și-au mers pe ideea “purgatoriului”. Un soi de “Ubik meets Hollywood” gone wrong. De la serialul ăsta aveam așteptări mult mai mari legate de ultimul episod. Aproape la fel de mari ca de la ultimul episod din BSG. Diferența este că BSG nu m-a dezamăgit în halul ăsta.

Fițe de trafic

Trec peste faptul că de aproximativ o lună (cam de când am un program d’ăsta de dormit noaptea doar vreo 4-5 ore) am început să conduc ca o blondă proastă (pleonasm, știu, dar îl folosesc în scop artistic pentru a exprima cât mai eficient halul în care conduc :D ). I-am sărit unuia în față undeva pe Schitu Măgureanu și jur că nu l-am văzut, mă gândeam la altele când am intrat într-o intersecție unde n-aveam prioritate și tot așa încă de vreo 2 ori. Și zău că așa, per ansamblu, nu-s un șofer prost.

Dar cu toatea astea încă n-am lovit pe nimeni din neatenție (și conduc cam de 10 anișori). Colac peste pupăză mai sunt și băiat bun în trafic și-i las pe majoritatea să intre în față. Fie că vin de pe străzi laterale sau schimbă banda, le dau frumos voie. Așa și azi, taiasem Magheru și mă îndreptam spre Sala Palatului. În față la Hilton întotdeauna mă încadrez pe banda dinspre hotel ca să pot să fac stânga cât mai larg să ajung să mă încadrez pe prima bandă pe Victoriei. Și cam ca  întotdeauna, prind stopul pe roșu, opresc în dreptul hotelului și mai las loc pentru câte unul care vrea să scoată mașina din parcare. Azi unul cu un BMW. Între mine și ăla din față cam 1.5 m. Am oprit când mi-am dat seama că ăla vrea să iasă și am zis să nu fiu țăran și să-l las că oricum n-aveam unde să mă duc. Acum nah, eu, în locul lui aș fi stabilit un contact vizual cu șoferul pe care l-ar fi deranjat manevra mea de-a intra în trafic și l-aș fi întrebat prin gesturi specifice dacă-i ok să mă bag. Ăsta cu BMW-ul n-a avut greață. A pornit mașina, s-a înfipt în fața mea direct ca să-mi taie calea și când s-a făcut verde a întins-o fără vreun “mulțumesc” din avarii ceva.

Când s-a înfipt mă uitam la el ușor amuzat să vad dacă schițează vreun gest ceva. Și am recunoscut “vip”-ul. Ăla mic și figurant a lui Prigoană. N-am nimic cu ăia care înoată în bani. N-am nimic nici cu ăia care sparg banii părinților. Da’ ăia nesimțiți zău că mă deranjează. Uite de aia încă visez eu la hârbul ăla pe care să-l conduc cu ochii închiși prin București. În cazuri d’astea aș scoate un “ups !” imediat după ce scăpam ușooor talpa pe accelerație cât să-l îndoi nițel în momentul în care s-a înfipt.

Taxe și impozite

Undeva pe la începutul anului m-a căutat și pe mine la ouă statul român și-a reieșit din calculele lor că aș avea de plătit vreo 400 de lei ca taxe și impozite. Având antecedente ( [1] & [2] ) cu ei am zis că într-o zi cu soare și cu două dimineți mă voi duce să dezbat acuratețea calculelor făcute de contabilii statului. Acea zi a fost astăzi.

Buuun. Înainte de “walk of fame” pe coridorul măreței instituții a statului care este ea “SPFPL – Centrul 2, Militari” (adicătelea “Serviciul public pentru finanțe publice locale” ), am zis c-ar fi bine să mă informez cât mai temeinic legat de ceea ce am de plată. Vorba ceea, un om informat este un om puternic. Și-am aflat de măreața, nemaipomenita, ultracool realizare a celor de la SPFPL Sector 6 :

Primul Infochiosc cu plata prin card , din Europa de Est, ce cuprinde solutii inovatoare pentru plata impozitelor si a taxelor locale pentru: masina, teren, parcare, amenzi.

De-a dreptul bulversat de-o asemenea minunăție tehnologică am zis să mă duc repejor să aflu de la respectiva minune ce am de plată înainte de-a prezenta argumentele verbale în fața celor de la taxe și impozite. Pentru cei care nu știți (și nici n-o să aflați de pe site-ul SPFPL că în afară de a se lăuda cu el nu scrie nimic de locația lui), mărețul infochioșc este în incinta Cora Lujerului.

La Infochioșc scanează buletinul persoanei în cauză și afișează lista completă a amenzilor, taxelor și impozitelor. Sunt aproape sigur că sistemul nu transmite nici o informație cum ar fi datele personale (cartea de identitate) printr-o sesiune securizată. De altfel cred că m-ar apuca durerile de cap dacă aș afla câte informații confidențiale sunt transmise necriptat pe internet de către instituțiile statului. Pentru sănătatea mea mentală ăsta a fost un moment în care-am făcut bine fiind ignorant.

Fiind informat acum de ceea ce aveam de plătit. Și anume o amenda de circulație plătită acum 2 ani, 2 amenzi RATB plătite acum 8 ani și impozitul pe mașină neplătit de 2 ani (:D ) am purces spre sediul SPFPL (chiar, citiți cu voce tare măcar odată articolul și sesizați cât de mult seamănă cu o înjurătură ceva “SPFPL”). Ajuns acolo, dau cu nasul de-o coadă de câteva zeci de persoane, contribuabili serioși veniți cu banu’ în buzunar să ajute statul român să ne construiască străzi, spitale, școli, să ne păzească de hoți, etc. Las rând la coadă și intru să mă interesez la informații legat de amenzile buclucașe. Sunt trimis la un birou din interior să discut cu un consultant (sau ce naiba or fi oamenii ăia acolo). Aici începe circul.

Dau frumos bună ziua, întind buletinul și spun că, pe lângă impozitul auto datorat statului român am și câteva amenzi care n-ar trebui să mai fie acolo. Nenea bagă rapid user/parolă ca să intre în sistem (și jur că le-aș fi putut ține minte dacă aș fi fost pe fază pentru că rămăsesem cu ochii căscați pe ecran când am văzut că se loga fără nici o jenă în fața mea și tasta parola de parcă conținea numai chirilice) și dă să-mi spună pe rând ce am de plată. I-o iau înainte spunându-i că amenda de circulație din 2008 a fost plătită chiar în seara în care am primit-o și-i întind forma printată a documentului semnat electronic care atesta faptul că am plătit-o. O ia, se uită lung la ea (la foaie), o întoarce pe dos (foaia), se uită la mine și întreabă “ce-i asta ?”. Eu îi răspund civilizat “este un fel de dovadă a faptului că amenda a fost plătită”. El: “unde ați plătit amenda ?” Eu: “pe ghiseul.ro, am plătit cu cardul iar dovada plății a fost un document pdf semnat electronic. Aceasta este versiunea tipărită și nu are nici o valoare așa”. S-a confruntat din priviri cu o tanti din spatele lui care i-a făcut semn că-i ok și zice “Bine, mă duc să fac o copie”. Eu, insist “știți, este semnat electronic, nu are nici o valoare printat”. El: “ah, nu contează, s-o avem aici”. Eu : “nu era mai ușor și mai sigur să primiți confirmarea plății de la instituția la care am plătit, în momentul în care am plătit ? Nu ar trebui să existe o bază de date comună cu informații legate de contribuabili ?” La asta sare și-o tanti care zice  ”Nu e vina noastră, e vina lor că nu ne anunță”. Eu : “Păi așa cum vă anunță și că am de plată o amendă nu ar trebui să vă anunțe și când am plătit-o ? Și invers, când plătesc aici, n-ar trebui să afle și ei că am plătit aici ca să nu mai vină anul viitor, nu să vin în fiecare an cu teancul de chitanțe” (pregăteam terenul pentru amenzile RATB). Eu (că tocmai îi năucisem bine) : “haideți să vedem ce-i cu amenzile alea RATB”. Amenzile RATB sunt din 2000 și 2001. De fapt una singură că acum 5-6 ani când au plătit ai mei părinți au avut și procesul verbal printat. Îi spun lui nenea de la PC “iar astea sunt plătite chiar la dvs. aici, undeva prin 2004″. El “mai aveți chitanța ?” Eu : “Nu, dar va rog să verificați, nu am de gând să le plătesc de zece ori”. Taică-meu apărut și el în peisaj prin spatele meu, “În 2004 am radiat o mașină. Nu am putut să fac asta până când nu am achitat toate restanțele rămase, inclusiv amenzile RATB pentru cei doi băieți, așa că le-am mai plătit atunci odată deși le plătisem și prin 2002″. Depășit numeric nenea de la ghișeu bate în retragere “Vom verifica amanunțit și vă anunțăm telefonic”. Eu : “Acum pot să mă duc să-mi plătesc doar impozitul auto ?”. El : “Da”.

Și vine și bomboana de pe colivă. Mă întorc la el și-i spun : “știți, vă mai rog ceva.  Uitați-vă, am un frate care are aceeași adresă pe buletin. Are și el o amendă de circulație platită de mine la o zi diferență dupa ce-am platit-o pe cealaltă, tot pe ghiseul.ro, poftiți copia printată și puteți s-o pastrați, să nu mai faceți copie ca eu o am oricum în format electronic semnat digital acasă”.

If looks could kill…

Și-acum lăsând povestea tragi-comică, am câteva nedumeriri mari. Avem o idee (relativ bună) în care s-a băgat o grămadă de bani (mă refer la ghiseul.ro) și care este lăsată în paragină de 3 ani. De prin 2007-2008 nu s-a mai auzit nimic nou de site-ul ăla și nici nu pare să se mai audă nimic. Probabil cei care au lucrat la el (Kondiment/Softwin) mai așteaptă încă o căruță de bani pentru a implementa un nou feature cum ar fi plata cu cardul a unui amărât de impozit sau a extinderii proiectului la nivel național (da, funcționează doar pentru București din 2007). Mai avem o idee (tot relativ bună) în care pot să pun pariu că s-a băgat o altă mare grămadă de bani, infochioșcul din Cora. Și zău că sunt tare curios dacă informațiile pe care le primește/transmite infochioșcul ăla sunt securizate cumva. Experiența îmi spune că nu. Și dacă tot au făcut aceste două mărețe realizări (a se citi “tunuri”), în anul 2010, instituțiile statului în România nu sunt capabile să găsească un mod eficient de a schimba informații între ele. Nu zice nimeni că-i ușor, este nevoie de proceduri noi, de perioade de trecere, dar în final o evidență centralizată asigură o eficiență sporită. Pot să pun pariu că acum toată treaba se face cu adresă trimisă prin poștă, trecută pe la registratură, răspuns în termen de 30 de zile, drum de întoarcere tot prin poștă, primit răspuns. Bani cheltuiți degeaba, cooperativa munca-n zadar, oameni în plus, plătiți să plimbe hârtii.

[1] http://big.lazyadmin.ro/2009/03/05/birocratie-3/

[2] http://big.lazyadmin.ro/2009/06/17/informatizare/

Orange saga part II

Buuun, continuăm povestea de unde-am lăsat-o data trecută.

De pe 5 februarie când au suspendat abonamentul de voce plătit la termen pentru că n-am vrut să platesc factura pentru abonamentul de date până când nu primesc un răspuns la sesizare am mai avut de așteptat încă 4 zile.

Pe 8 februarie pe la prânz m-au sunat de la relații cu clienții să-mi explice situația. Se pare că eu am fost fraierul în cauză. După cum spuneam în postul precendent, existau două opțiuni la abonamentele de internet. Trafic depășit plătit sau limitarea vitezei de acces. La momentul semnării contractului am întrebat expres consultantul de vânzări ce se întâmplă în cazul depășirii traficului. Și mi s-a răspuns că există cele 2 opțiuni, că pot opta pentru una din ele și că le pot chiar schimba dacă iau legătura cu un consultant sau dacă modific din setările existente pe Webcare.

Ceea ce nu am știut la momentul respectiv și ce mi-a comunicat cel care a răspuns la sesizare este faptul că abonamentul semnat de mine nu este din start varianta cu limitarea vitezei de acces. Ca să mă exprim cum s-a exprimat telefonic el “3G+ ăla din coada numelui înseamnă că ați semnat versiunea care prevede plata traficului depășit”. Isteață treabă nu ? Am mai încercat să-i spun cum că în toată hârțogăraia semnată de mine nu se specifică nicăieri nici faptul că traficul depășit costă și nici costurile pentru traficul depășit. Neah, conform Orange România nici n-au nevoie să scrie, clientul are acces la datele respective pe site-ul Orange și din broșurile printate și există o bifă în contract care specifică că “pot exista costuri suplimentare”. Și că abonamentul cu limita de viteză nu conține “3G+” în coadă ci conține “Cost Control”. Și pe lângă altele conține și aceeași bifă cu costurile suplimentare.

Buuun, acceptăm faptul că am fost eu tâmpit la momentul semnării contractului. Și după aia pentru că am presupus că “3G+” vine de la tehnologia folosită (3G+ sau 3.5G se referă la aceeași tehnologie, HSDPA). N-are nici o legătură (logică cel puțin) cu versiunea unui abonament. Doar dacă nu faci treaba asta special ca să induci în eroare clienții. Mi-am acceptat eroarea umană, nu am nici o dovadă că am discutat verbal cu cineva la momentul respectiv. În schimb am cerut posibilitatea modificării opțiunii abonamentului de date  din Webcare. Sau măcar să-mi afișeze ceva informații RELEVANTE acolo. Ce afișează Webcare puteți vedea în imaginile de mai jos :

Mi-am acceptat eroarea umană și-a doua zi de dimineață am plătit factura restantă (aferentă abonamentului de date). Mai rămânea însă faptul că timp de aproape 1 saptămână am avut un serviciu plătit LA TERMEN, serviciu pe care Orange l-a suspendat complet abuziv și fără sens. După plata facturii am trimis confirmarea plății la Orange pentru a putea fi procesată rapid și-a debloca abonamentele. Asta se întâmpla pe 9 februarie. Pe 10 februarie am plecat (deja din obișnuință) fără telefonul cu abonamentul Orange de acasă, am ajuns undeva seara târziu și-am încercat să văd dacă l-au deblocat. Draci, abonamentul era în continuare suspendat. Pe 11 februarie am sunat la serviciul plăți și i-am explicat domnișoarei care mi-a răspuns că am făcut plata de 48 de ore și că am deja 6 zile din luna februarie în care NU am putut să folosesc un serviciu plătit la termen ( 6 zile din ~30 înseamnă 20%).

În cele 6-7 zile cât a durat toată treaba asta m-am apucat să citesc cu atenție atât termenii și condițiile din contractul cu Orange România cât și legislația română privind serviciile de comunicație electronică (legea 304 din 2003). Am constatat cu uimire cum că legislația nu numai că permite toate mârlăniile prezente în contractele de servicii ale operatorilor dar nici nu ajută prea mult utilizatorul final. Totuși am dat peste câteva chestii interesante :

Art.19. – (1) Contractele între utilizatorii finali şi furnizorii de servicii de comunicaţii
electronice destinate publicului vor conţine următoarele clauze minime privitoare la:
……………………………………………………………

d) preţurile şi tarifele aferente fiecărui produs sau serviciu contractat, modul de aplicare
a acestora, precum şi modalităţile prin care pot fi obţinute informaţii actualizate privind tarifele
de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice şi a serviciilor de întreţinere şi reparaţii;

Cu alte cuvinte corect ar fi fost ca în acel contract semnat pentru serviciul de date să existe prețurile și tarifele pentru traficul depășit. Dar legislația noastră lasă o portiță de scăpare pentru că precizează “clauze minime”. Și alea există. Există bifa din dreptul “pot exista costuri suplimentare cu tarifele existente în broșura de servicii”. Și gata, te pot pune capră fără prea multe discuții.

Din toată povestea asta am totuși o nelămurire fundamentală. De ce are voie un furnizor de servicii să oprească un serviciu a cărui factură a fost achitată la termen ? Bun, mi se pare absolut logic și firesc să întrerupă orice serviciu pentru care nu am achitat factura în termenul prevăzut. La fel cum mi se pare logic și firesc să rezilieze contractul, să întrerupă serviciile sau să ia orice alte măsuri cred ei de cuviință dacă abonatul întârzie plata facturilor regulat, dacă aduce prejudicii grave Orange, dacă scrie cu urină portocalie în zăpadă “Mu.e Orange” sau mai știu eu ce.

Dar dacă ești un client absolut normal care a plătit timp de 3-4-5 ani în mod regulat facturile, care a avut o relație mai mult decât relaxată privind serviciile Orange, nu a fost certăreț, nu s-a apucat să sune și să ia la bani mărunți fiecare factură primită, cu alte cuvinte ești un client fără absolut nici un risc pentru Orange, ce sens are să-i tai omului respectiv absolut toate serviciile oferite ? Da, știu, este același cod de client. Dar sunt firme relativ mijlocii tot cu un singur cod de client care nu pățesc același lucru dacă întârzie plata. Ba chiar au contracte preferențiale (absolut normal și asta având în vedere diferența de bani plătită de ei). Deci se poate chiar dacă același cod de client. Este normal să se poată pentru că așa cum pot emite facturi separate, așa cum pot schimba optiuni separate, așa pot fi și suspendate separat. Dar de la a fi posibil până la a vrea să-ți tratezi corect/civilizat un client e cale lungă. De altfel chiar și exprimarea prezentă în broșura de “termeni și condiții generale” este asta :

Orange România poate suspenda sau restricționa accesul Clientului la Servicii
imediat, fără preaviz sau altă formalitate și fără drept la despăgubiri, în următoarele
situații: (i) Clientul nu a achitat integral factura la termen, potrivit art. 1.9 alineat 5 de
mai sus; (ii) Clientul și-a încălcat oricare alte obligații contractuale și/sau condițiile de
folosire a Serviciilor Orange România; (iii) în caz de Fraudă a Clientului; (iv) în caz de
depășire a limitei de credit (v) în orice alt caz în care acțiunile sau inacțiunile Clientului
pot determina un risc pentru Orange România, (vi) în cazul în care Orange România
suspendă accesul Clientului la Servicii în baza unui alt contract încheiat de
Orange România cu Clientul, (vii) în orice alte cazuri prevăzute expres în prezentul
Contract sau în lege.

Deci “poate” suspenda. Și rămâne la alegerea lor dacă să o facă sau nu. Din păcate o fac de cele mai multe ori pentru cei care n-au cum să protesteze prea mult și n-au nici o pârghie financiară la dispoziție (a se citi “contract baban de servicii”). Adică fix clientul obișnuit de pe stradă, clientul care nu reprezintă decât o unitate între milioanele de clienți pe care-i are la dispoziție Orange. Clientul care semnează contracte care încalcă orice regulă de bun-simț pentru că NU are de ales (și contractele concurenței sunt aproape identice), clientul căruia îi se plimbă o ofertă avantajoasă prin față dar i se înfinge ceva noduros sub șale.

Mai sus în articol aveți link-uri atât la pdf-ul care conține legea 304/2003 cât și la termenii și condițiile generale. Sunt interesante de citit. Pe bune, aproape la fel de amuzante ca și recomandarea ANCOM (ex ANRCTI) care sună cam așa:

Cele mai multe probleme pot fi rezolvate chiar de furnizorul tau, care, intr-o piata concurentiala, trebuie sa fie direct interesat sa rezolve problemele clientilor sai.

Eh, vedeți, de aia zic eu că nu există o minimă civilizație/cultură a consumatorului din România. Sunt proști da’ mulți. Și e de ajuns să-i fluturi orice zdrăngănea colorată prin față că pune botul.

În final am trimis către serviciul clienți un mail prin care am cerut 2 chestii simple. Prima este schimbarea abonamentului de date în versiunea cu cost control. A doua este ajustarea facturii pe luna februarie conform cu perioada de 20% în care abonamentul de voce nu a fost disponibil. Ambele chestii de principiu. In caz contrar le-am adus la cunoștință că începând cu data la care expiră cele două contracte, adică iulie 2010 pentru cel de date (cel de voce n-am habar), renunț la serviciile lor. Cică trebuie să-i anunț cu cel puțin 30 de zile înainte dacă vreau să fac asta. I-am anunțat cu câteva luni înainte la cel de date și cu cel puțin un an la cel de voce. Ar trebui să fie suficient.

Orange în România

Nu-mi place să postez la nervi. Nu-mi place pentru că rezultatul finit va fi cam ca cel de mai jos. Dar de data asta n-am mai rezistat.

Sunt client Orange/Dialog cam de când am pus prima dată mâna pe un telefon mobil. Am folosit pre-pay până prin 2003-2004 după care am trecut la abonament. Și-am fost în general mulțumit. Am mai avut probleme pe ici pe colo dar de fiecare dată le-am rezolvat pe cale amiabilă fie cu un telefon la relații clienți fie cu o vizită pe la unul din Orange Shop-uri.

Problema majoră pe care orice companie de dimensiunile astea o are este prăpastia care tinde să se creeze între ei și clienți. Pentru a ușura lucrurile se creează proceduri de lucru, departamente separate încât la final munca să fie cât mai organizată. Cei care sună la departamentul de relații cu clienții au de cele mai multe ori probleme simple. Probleme care pot fi rezolvate prin explicații sau 2-3 click-uri. Chestiile mai complexe sunt pasate unui alt layer care are alte proceduri de lucru și tot așa. Chestia asta n-ar fi rea dacă n-ar exista tendința de-a birocratiza la sânge totul și de-a transforma anumite probleme relativ simple pe care le au unii clienți într-un adevărat coșmar pentru aceștia. Pentru că nu întotdeauna procedurile acoperă toate situațiile și nu întotdeauna sunt clare. Iar cei care trebuie să urmeze acele proceduri sunt și ei oameni la rândul lor. Le vor interpreta așa cum cred ei de cuviință și vor acționa în consecință. Și uite-așa se ajunge în situația în care un client care sună cu o problemă arzătoare pentru el ajunge să fie plimbat, amânat, pus să dea mail-uri, pus pe drumuri și aruncat dintr-o parte în alta. Și ce-i mai nasol în toată birocrația asta formată din dorința de-a face lucrurile mai simple este că NU are cui să se plângă în mod real. Efectiv nu are cale de scăpare pentru că nu are altă posibilitate de contact cu furnizorul de servicii decât departamentele de relații cu clienții. Și-uite așa intră într-un cerc vicios. Yeah, life is a bitch !

Ziceam că lucrurile n-au stat întotdeauna chiar așa. Păi nu, că a naibii criza asta, i-a forțat pe cei de la Orange să externalizeze call-center-ul.  Rezultatul a fost insesizabil pentru 90% din cei care sunau la serviciul clienți. Pentru că problemele lor erau relativ simple. Însă odată cu externalizarea cred că au fost limitate și drepturile/posibilitățile operatorilor. Lucru pe care l-am simțit de câteva ori până acum. Prima dată când am sunat să le spun că au “uitat” să-mi modifice pachetul de date asociat abonamentului de voce (5MB trafic inclus în loc de 20MB). Am avut o experiență dureroasă la telefon atunci și m-am chinuit să-i explic domnișoarei de la telefon de 10 ori ce-au greșit și ce trebuie să facă. Rezultatul a fost un “voi transmite mai departe colegilor mei această problemă”.

Dar să revin la problema mea actuală. Prin iunie/iulie 2008 îmi făceam un nou abonament de date 3G  la Orange. Știți voi, cu modem USB, 1€ modemul, 10€ abonamentul,  trafic lunar inclus 1,5 gb, etc. Eh, la abonamentele astea existau 2 opțiuni în cazul în care depășeai traficul. Fie plăteai suplimentar fie îți limitau viteza la 128kbps. Cum eu îmi făcusem abonamentul pentru momentele în care chiar nu aveam alternativă și trebuia să rezolv diverse probleme (de obicei prin consolă) am preferat a doua variantă. Și-am folosit abonamentul ăla cam de fiecare dată când am plecat prin concediu. Bine, între timp modemul USB s-a stricat, n-au avut cu ce să-l înlocuiască decât cu unul pe care nu l-am acceptat eu (pentru că avea specificațiile mai slabe decât cel dinainte și mai și sugea la semnal). N-a fost asta problema pentru că am împrumutat de la Bogdan un E220. Toate bune și frumoase până mai acum o lună. Când iar sunt plecat ~10 zile din București și n-am alternativă pentru internet decât modemul Orange. Surpriza a venit în ianuarie odată cu factura.  ~60 de lei în plus la factură pentru traficul depășit. Scot un “WTF !?” și mă duc pe webcare (altă chestie pe care-au făcut-o praf în ultima vreme ăștia de la Orange) să mă uit la detaliile abonamentului meu de date. Acolo ce să vezi, iar supriză. Din cauză că abonamentul de date făcut de mine în iunie 2008 nu mai exista în oferta lor actuală ceva “se futu” pe la ei. Prin urmare nu-mi afișează decât :

Abonamentul tau este: Orange

Taxa lunara (EUR): 0.0

Pachetul tau nu contine nici un serviciu.

Pun mâna și sun la relații clienți. Dau tot peste o domnișoară (cred că-s blestemat) și-i explic că nu trebuia să se întâmple chiar așa și că n-am chef să plătesc în plus doar pentru că s-au jucat ei cu abonamentele fără să binevoiască să mă anunțe. Reacția gagicii a fost priceless “Păi dacă ați depășit traficul cine-ați vrea să plătească domnule ?”. Whoaaa, deci nu numai că angajează retardați dar nici măcar nu-i trec printr-un curs rapid ca să fie și ei în stare să rețină cât de cât serviciile oferite. Așadar am stat eu să-i explicitez domnișoarei care-s opțiunile și că se poate și așa și că să facă bine să pună osu’ la muncă și să repare problemele. Dar după cum spuneam mai sus aici intră în vigoare procedurile alea șmechere ale lor. Așa că m-a luat cu “nu e treaba mea, trimiteți un mail la serviciul.clienți@orange.ro”. Și gata, s-a spălat pe mâini de problemă. Cam pe aici am realizat în ce căcat încep să intru (vedeți voi mai jos). Dar m-am apucat să le scriu mail-ul, mail la care am atașat și screenshot-uri cu ce-mi afișează site-ul lor atunci când încerc să văd abonamentul de date, scan după contractul semnat în care nu numai că nu se specifică NIMIC referitor la depășirile de trafic dar mai și scrie că dacă Orange România modifică prevederile contractului sunt obligați să mă anunțe cu 30 de zile înainte ca modificarea să devină efectivă.  M-am exprimat civilizat și coerent și-am încheiat specificând faptul că îmi voi achita factura pentru abonamentul de voce urmând a achita și factura pentru abonamentul de date imediat ce sesizarea mea a fost soluționată. Asta era pe 22 ianuarie. Pe 27 ianuarie am plătit factura pentru voce și-am așteptat în continuare soluționarea reclamației.

Azi, 5 februarie, m-am trezit cu abonamentul de voce suspendat pentru neplată. Trecem peste faptul că azi se fac și cam 10 zile lucrătoare de când am depus sesizarea și că ar trebui să o rezolve cumva. Pentru serviciile de voce primesc o factură complet separată de factura pentru serviciile de date. Mi se pare absolut firesc să o pot plăti doar pe una dintre ele atunci când am dubii referitoare la suma pe care-o am de plătit pentru cea de-a doua. La fel cum mi se pare firesc să-mi întrerupa serviciul corespunzător facturii neplătite. Așa că am pus iar mânuța pe telefon și-am sunat la relații cu clienții. Unde am dat (iar) peste o altă domnișoară. Azi n-am rezistat mult fiind calm și relaxat. Pentru că domnișoara respectivă încerca să-mi tot explice mie cum că e normal să nu pot să folosesc un serviciu pe care l-am plătit pentru că-s ambele pe același nume. No shit ? Sunt servicii separate, facturi separate, nu depind unul de celalalt, nu am avut parte de vreo reducere sau bonus pentru unul din ele pentru că-l am pe celălalt, n-au absolut nici o legătură între ele cu excepția faptului că-s ambele pe numele meu. Cu excepția logicii imbatabile a lui “așa trebuie, să le plătiți pe amândouă” nu am primit nici un răspuns de la domnișoara respectivă. Plictisită de mine mi-a dat un număr de telefon de la serviciul plăți și m-a trimis la plimbare. Acolo am avut în linii mari cam același dialog. Și m-a trimis la serviciul de date să rezolv problema acolo. Unde s-a închis într-un final cercul pentru că m-au trimis la serviciul clienți din nou. Sau, dacă tot sunt nemulțumit să trimit un mail la serviciul.clienți@orange.ro. Prin urmare stau și mă uit la un telefon cu un abonament plătit la zi pe care nu-l pot folosi pentru că Orange are o logică de fier care zice că “ia mai futu-i în gură pă ăștia, să-și plătească toate abonamentele acum și după aia vedem noi ce facem dacă avea dreptate prostu’ cu factura aia la care l-am taxat în plus”. Mdap, ei așa vor. Ai plângeri referitoare la facturi prea mari ? Păi poți să faci reclamație da’ dacă mai vrei să folosești unul din serviciile companiei noastre, întâi plătești tu absolut TOT, după care vedem noi cum îți scădem din facturile viitoare suma plătită în plus. Asta bineînțeles dacă reclamația este soluționată în favoarea ta. Dacă nu, oricum nu prea ai cui să te plângi că doar știi și tu fraiere cum merg lucrurile în țara asta. Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Așa că taci și suge.

Cam așa se rezolvă problemele în companiile astea multinaționale. Apropos, că tot ziceam de Webcare. De luna asta am observat că se ajunge pe undeva pe la francetelecom.com când umblu pe la diversele opțiuni existente pe acolo. Asta explică bug-urile tot mai frecvente din interfața respectivă și motivul pentru care mi-a luat 2 zile să pot să încarc un cont de pre-pay.

Partea cu adevărat tragică din povestea asta este că nici alternativele nu-s prea strălucite. Been there, done that. Pute-a românism în toate companiile astea care oferă servicii de-ți vine să-ți iei naibii zborul în alte zări sau și mai bine să te muți pe-o insulă pustie.

L.E. Ironia maximă tocmai a venit sub forma unui SMS pe telefonul mobil :

Pentru că ai apelat la Serviciul Clienți Orange, te invităm să participi la un sondaj despre acest serviciu. Pentru aceasta, te rugăm să suni gratuit la 461 până mâine inclusiv.

Evident, nu pot să sun pentru că am telefonul suspendat pentru neplată. Dau o bere oricui le transmite “muia” în locul meu.

Digi(aba) TV

Și-acu să trecem și la rants.

Nemulțumit de calitatea recepției TV și de lipsa posibilității de-a avea acces la Cinemax sau alte canale cu abonamentul actual de la RCS-RDS am căutat opțiuni. Una din ele ar fi fost Dolce însă avea două mari probleme. Prețul nițel cam mare și antena externă. Cum stau în garsonieră și de la geamul meu nu se vede decât un balcon închis (destul de prost de altfel), cu geamuri doar pe mijlocul lui, tragerea unui cablu prin balcon în cameră ridică destul de multe probleme și lasă în urmă destule găuri.

Am aflat recent de o altă opțiune și anume Digi TV de la RCS-RDS folosind cablul CATV deja existent. Mult mai comod având în vedere faptul că este deja tras cablul până în spatele televizorului. În plus este și ceva mai ieftin decât Dolce.

Așadar am mers hotârâți la un punct de lucru RCS/RDS și am vrut să modificăm contractul existent într-unul pentru DigiTV. Și cam aici se termină lumea imaginară a reclamelor la DigiTV care zic că este ATÂT de simplu. Doar te duci și faci contractul și gata. Neah, e mult mai palpitant, există și personaje naive în povestea asta (noi, consumatorii).

N-am apucat noi să terminăm de explicat domnișoarei de la birou ce dorim că ne-a tăiat-o rece întrebându-ne dacă vrei DigiTV prin antenă de satelit sau prin cablu TV. I-am spus ca prin cablu TV și ne-a zis că nu se poate. Nu mai există pe stoc decodoare. I-am zis (plini de naivitate) “Nici o problemă, semnam contractul acum și așteptăm cu instalarea până vă sosesc decodoarele”.  Răspunsul ne-a dat pe spate “aaa, păi nu se poate, durează CÂTEVA LUNI”. Crezând că n-am auzit bine am întrebat “câteva ‘ce’ ?”. “Câteva luni” a venit din nou răspunsul domnișoarei. “Și cum putem să aflăm și noi când vă vin decodoarele ?”. “Aaa, păi sunați și dvs. din când în când la relații cu clienții”.

Brusc m-a străfulgerat o idee și-am întrebat-o într-o doară “Dar prin antenă de satelit ?”. Răspunsul a venit implacabil “Nici prin antenă de satelit nu se poate încă”. “N-au venit nici pentru astea decodoarele…” comentez eu ușor ironic. “Nu” răspunde domnișoara. “Bun, atunci să nu vă mai mirați că pierdeți clienți” îi arunc eu înainte de- a ieși pe ușă.

Am și eu o serie de întrebări retorice pentru ăia care lucrează pe la RCS/RDS și care nimeresc din greșeală pe aici :

1. Cât de greu este să faci un plan de instalare și să programezi clienții la instalare după ce-au semnat un contract ?

2. Cât de greu este să comanzi mai multe decodoare și să le obții în termen de câteva zile dacă stocul existent s-a epuizat rapid ?

3. Cât de greu este să anunți eventualii doritori ai unui serviciu (plătit) de disponibilitatea acestuia (mai ales dacă doritorii respectivi își exprimă în mod clar interesul) ?

4. Cât prost tre’ să fii să bagi banii în reclame și materiale promoționale și să nu fii în stare să oferi serviciile la care faci reclamă (pe o scară de la 1 la 10) ?

Respectul față de munca ta

Mă tot bate gândul zilele astea să întreb pe cineva care muncește prin RC care-i părerea lui sinceră și personală despre modul în care au evoluat lucrurile pe la ei prin ogradă. Asta pentru că eu personal aș avea o mare problemă în locul lor.

Sunt genul de om căruia îi place să muncească și căruia îi place să facă lucruri de care să fie mândru într-un final. Și care se oftică destul de urât dacă cineva își bate joc de munca lui (i-am amenințat cu smoală și cozi de mătură pe ăia care au stricat rack-urile aranjate din academie). Și nu cred că sunt singurul de genul ăsta. Mă gândesc aici la toți cei care au pus umărul la ridicarea Realitatea TV până în punctul în care a ajuns un post de referință pe nișa lui. A fost nevoie de multă muncă, de oameni care au făcut sacrificii personale, de nopți pierdute. Și rezultatul a fost unul de care puteai fi mândru și nu cred că exista cineva căruia să-i fie rușine să spună că lucrează acolo. Însă, în ultima vreme lucrurile au luat-o razna urât de tot. Și nu mă refer la poziția anti-Băsescu. Asta nu e de condamnat atâta timp cât e făcută în limitele bunului simț. Mă refer la derapajele grosolane gen imaginile de azi ieri de la Timișoara, la trunchierea declarațiilor lui Băsescu, la negarea permanentă a poziției lor anti-Băsescu, la discuțiile interminabile și insinuarile nesfârșite făcute pe marginea filmulețului-minune și la multe altele destul de evidente. Practic, diferențele de bun-simț jurnalistic dintre Antene și Realitatea au dispărut complet. Asta le creează o mare problemă oamenilor care au muncit pentru diferențele respective. O problemă pe care eu unul, pus în situația lor, nu aș putea-o depăși. Situația este similară cu cea de la Cotidianul. Un alt produs ridicat cu greu la un nivel de obiectivitate și de calitate și apoi prăbușit într-o mizerie cruntă. Însă acolo am văzut oameni sărind din barcă. Oameni care nu au acceptat compromisul și au ales o altă cale. Aici nu am auzit pe nimeni să se revolte. O fi de la criză…

Revenind la idee, cum o fi să-ți vezi munca redusă la o parodie în care se simulează bunul simț și obiectivitatea, în care apelăm respectul doar pentru a da greutate unor idei goale ? E deranjant ? Contează mai mult banii și grija pâinii decât respectul de sine ?