Adapt. Enjoy. Survive.

Săptămâna asta am avut pe playlistul din mașină albumul lui Caro Emerald. O voce inițial auzită pe la radio Guerilla și căutată apoi pe net. Albumul a apărut la sfârșitul lui ianuarie și sună binișor. Dar mi-a adus aminte de-o mai veche feblețe a mea, Ambrosia Parsley (Shivaree). Care-a ajuns și ea să împartă memoria mp3 playerului cu Caro Emerald.

Care vă sună mai bine ?

sau

Săptămâna viitoare trecem pe chestii mai “oldie but goldie”. Cum sună Joplin și Grace Slick ?

În weekend am fost plecat cu echipa Academiei în(tr-un soi de) team-building. A curs și destul alcool și au fost și momente funny dar “what happens in Vegas, stays in Vegas”. Sau cel puțin așa speră majoritatea.

În altă ordine de idei am fost suspect de relaxat zilele astea și greu de scos din sărite. Pare liniștea dinaintea furtunii. Deja știu c-o să avem niscaiva momente de hei-rupism în perioada imediat următoare (așteptate cu nerăbdare).

Vă las cu 2 piese din playlistul “de mașină”.

Prima, REM – Drive. Una din melodiile preferate în adolescență. La fel de bine-venită și acum.

REM ~ Drive

A doua, Noir Desir – Le Vent Nous Portera, una dintre cele mai frumoase piese ascultate vreodată. Asta că tot se aude că vom avea un nou album Noir Desir prin 2010.

Noir Desir – Le vent nous portera

Colecția mea în format electronic de “Bob Dylan” a pățit un accident acum câțiva anișori. De atunci n-am mai avut decât chestiile reprezentative și alea răspândite prin diferite părți. La cât de prolific a fost/este Dylan o să-mi ia ceva vreme să le strâng pe toate.

O să păcătuiesc prin a posta una ceva mai comercială și ceva mai nouă. Dar una pe care o ascult cu plăcere de fiecare dată. Apărută pe coloana sonoră a unui film excelent, “Wonder Boys”, a câștigat un Oscar pentru “Best Original Song”. Meritat zic eu.

Bob Dylan – Things have changed

Dacă-mi spunea cineva acum 10-12 ani c-o să-l văd live pe Santana în București nu-l credeam. Dar când am aflat că vine la Bestfest m-am tot gândit dacă să merg sau nu. Nu că n-aș fi vrut să-l văd în concert ci doar pentru că exista riscul să fiu dezamăgit. Santana a fost unul din idolii adolescenței și recitalul lui de la Woodstock se numără printre preferatele mele. Acum, bătrân fiind, exista un posibilitatea să nu se ridice la înălțimea așteptărilor mele. M-am bucurat să văd cu ochii mei că n-a fost așa. Bine, nu a avut energia de la 22 de ani dar tot a cântat demențial.

Câteva poze mai jos :

P.S. Ultima poză am făcut-o “for fun”. Am găsit extrem de amuzantă prezența unui cort “Always” pe lângă celelalte “distracții” de la Bestfest. Sunt curios ce făceau fetele pe acolo…

P.P.S. Mașina o lăsasem parcată undeva în fața intrării în complexul Romexpo, intrare “blocată” de un șantier acum. Fiind mică am reușit s-o înghesui lângă un Tico și chiar mă bucuram că am găsit un loc bunicel în care s-o las și în care nici să nu deranjeze pe nimeni. Când veneam spre mașină la sfârșitul concertului făceam pariuri dacă mi-au ridicat-o sau nu. Am trăit sentimente contradictorii când am ajuns în locul în care era mașina. N-o ridicase nimeni dar erau 3 mașini de poliție prin jurul mașinilor parcate pe acolo și eram în stare să pun pariu că o să se ia de noi chiar dacă, repet, nu deranjasem pe nimeni (nu era nici măcar pe stradă sau pe ceva “spațiu verde”). Surprinzător nu s-au luat. Chiar m-au întrebat dacă doresc să ies pentru că mă blocaseră cu una din mașini.

P.P.P.S. The Charlatans au supt. La fel ca atunci când au cântat în deschidere la Rolling Stones. Am preferat să casc plictisit și să beau niște bere.

Am fost azi la concertul Gogol Bordello. Inițial anunțat la Arenele Romane a fost mutat de curand la Teatrul de Vară Herăstrău. O locație de dimensiuni mai reduse, aleasă probabil pentru a “acoperi” faptul că n-au fost prea multe bilete vândute. Din cauza dimensiunilor reduse a dat senzatia de atmosferă destul de intimă. Vedeai cine vine, cine pleacă, n-aveai probleme să te pierzi de prieteni pe acolo. De altfel am și dat nas în nas cu un fost coleg din academie (salut Cristi ). Că tot ne vedeam prea rar în ultimul an. Și l-am zărit și pe Nihasa la un moment dat tronând în capul scărilor în timp ce stăteam la coadă la răcoritoare (a se citi “bere”). Singura parte nasoală a fost faptul că nu prea aveai unde să lași mașina la intrarea în Herăstrău. Am lăsat-o la intrarea de la Aviatorilor dar cu ceva chinuri că era fix ora cu aglomerație.

În deschidere a cântat Taraful Haiducilor care a reușit să încălzească rapid publicul. Se vede că țiganii din Clejani au muzica în sânge și că-s obișnuiți și cu scene mult mai mari decât asta. Au făcut o treabă de nota 10 și la un moment dat apăruse și Eugene Hutz undeva în stânga scenei și admira spectacolul oferit de minoritarii noștri.

În 2007 am ratat Gogol Bordello iar azi nu pot să zic decât că-mi pare mai rău decât mi-a părut acum 2 ani. Au cântat demențial și au avut o energie molipsitoare. Poate că de vină a fost apropierea scenei de public sau chiar locația mai intimă. În orice caz senzația a fost extraordinară și pot să pun concertul ăsta cam la același nivel cu concertul lui Manu Chao de anul trecut de la Bestfest. Sfârșitul a fost incendiar cu ambele formații prezente pe scenă, cântând împreună.

Ei, și dacă artiștii și-au făcut treaba excelent și publicul i-a aplaudat minute în șir, nu același lucru se poate spune despre organizare. Au fost niște cozi imense și la standurile cu răcoritoare (evident nu te lasă să intri cu nici un lichid îmbuteliat de afară) și tot niște cozi imense și la toalete. Doar 2 standuri cu răcoritoare și doar 4 toalete închise și 8 pisoare (adică 2 standuri de câte 4 pisoare). Am avut o strângere de inimă când am realizat că eu mă pișam voios la pisoare (și mai pusesem și zâmbetul de ușurare pe față) iar fetele care stăteau la coadă se uitau la mine și la ceilalții tipi care puteau face treaba asta din picioare cu o invidie care putea fi ușor citită pe fețele lor.

Bine, probabil că majoritatea au zis merci de cozile imense de la standuri după ce-au văzut cozile de la budă. A lose-win situation până la urmă . Mă fascinează tâmpenia organizatorilor care nu-s în stare să gândească un eveniment ca ăsta. Mai multe standuri + mai multe toalete = vânzare mai mare. Nu vrea nimeni să piardă 30 de minute la coadă pentru o bere în timpul unui concert așa că și eu am renunțat la a mai lua ceva după câteva minute în care coada avansa cu viteza melcului.

Pe lângă problema “anexelor” au mai avut o problemă destul de nasoală cu sunetiștii. Sunetul a fost ok în schimb au existat momente în care ba pica un microfon ba un instrument. La un moment dat a picat basul în mijlocul unei piese. Noroc că au improvizat băieții până au reparat ăia pe sub scenă pe acolo. La final, când erau ambele formații pe scenă, cred că nu mergeau decât jumătate din microfoane. Mai pornea unul din ele, picau altele. Jenant. Cred că sunetiștii au făcut niște cursuri de recalificare ceva de-au ajuns în branșa asta. Altfel zău, nu-mi explic.

Per total a fost un concert reușit dar doar datorită prestației artiștilor. Chestie care parcă devine normală la noi. Urmează Bestfest-ul.