Adapt. Enjoy. Survive.

În seria de cablări realizate cu părțile dorsale de diverși “adminii” extrem de pricepuți o încadrăm și pe cea de mai jos. Nu are importanță unde se află. Importante sunt viziunea artistului și impresia artistică.

Cablare Structurata

Observați etichetarea fără cusur a șuvițelor de cablu despărțite într-un mod atât de violent. Ordinea perfectă a perechilor care pleacă spre partea de telefonie și modul în care sunt aliniate forțat perechile care intră în switch. Și sub toate căscându-se hăul negru al unei găuri în rigipsul atât de frumos văruit. Impresionant.

Cred c-am scris de vreo 3 ori articolul ăsta în diverse forme. Asta-i a 4-a și (sper eu) definitivă. Dacă nu, vom incrementa numerele întâlnite anterior . Și tot așa.

Bine, să-i dăm drumul.

Cateodata meseria asta iti ofera cate-o caruta de frustrari dintr-un foc. Si pentru ca ma tot cearta Bogdan ca nu-i frumos sa dam nume in public o sa incerc sa-i “ascund” cumva.
Sa prezentam protagonistii acestei povestiri adevarate:

Read more

Blocaj intelectual. D’aia n-am mai dat cu nasul pe aici. Stres, oboseală, lipsă de inspirație, lipsă de chef, etc.

Bun. Acum să-mi explic titlul.

Nu știu câți dintre cititorii mei mai hardcore așa cu sistemele de operare *nix cunosc aplicația “screen”. Pentru mine “screen” este ca sarea-n bucate, ca sosul de tomate pe pizza și ca sexul sâmbăta dimineața. Pentru cei care n-au dat încă cu nasul de screen nu prea pot să le recomand s-o facă pentru că, cel mai probabil, n-au prins vremurile linuxului text-mode only. Și-atunci nu va avea prea mult farmec. Iar până să-i prinzi utilitatea în lucrul de zi cu zi e destul de greu.

“Screen” este un manager de ferestre virtuale în consolă. Practic cu un singur login pe server poți deschide un screen și poți crea multiple “spații de lucru”. În fiecare fereastră virtuală poți rula o chestie diferită, poți face copy/paste între ferestre, poți bloca screen-ul, poți detașa screen-ul (aplicațiile rulate în ferestre rămân acolo), poți re-atașa screen-ul în altă parte, te poți conecta la un screen deschis în altă parte (un soi de shared-workspace). Poți face o grămadă de lucruri minunate într-o consolă în care spațiul de manevră este oarecum limitat.

Personal folosesc screen-ul de pe vremea când am dat cu nasul de IRC (ehehei, prin ‘98-’99) și foloseam screen-ul și BitchX ca să intru pe Undernet și să mai fac și alte treburi în același timp. Între timp m-am lăsat de sportul cu IRC-ul dar am devenit oarecum dependent de screen în lucrul de zi cu zi. Printre altele l-am folosit într-un proiect realizat de curând pentru academie.

De-a lungul anilor screen a rămas aceeași aplicație fără prea multe îmbunătățiri (nici c-ai avea ce). Se poate cosmetiza introducând diverse statistici sau date pe ecran dar setările sunt destul de hardcore și deși la un moment dat salvasem un fișier de setări pe care-l plimbam de pe server pe server, s-a pierdut pe undeva și n-am mai insistat.

Azi am avut o surpriză în schimb. Pe noul Ubuntu (9.04) screen-ul apare by default nițel customizat. În sensul că apar jos numele ferestrelor deschise, apar date despre mașină (cpu, load), apare un ceas cu data și versiunea distribuției. Asta-l face nițel mai ușor de folosit pentru începători și poate și un pic mai “appealing”.

Săptămâna trecută am primit o invitație din partea Romtelecomului la anunțarea noului serviciu Internet Exchange “păstorit” de ei. Inițial am avut intenția (sunt sincer și recunosc) să spun “pas” evenimentului mai ales având în vedere locația aleasă (sediul Romtelecom de pe strada Gârlei în apropierea București-Ploiești). Curiozitatea de-a asista live la o prezentare a unui serviciu atât de tehnic (termenul de Internet Exchange este o nebuloasă pentru majoritatea) m-a împins totuși să vin.

Prin urmare, azi, după un drum de cca. o oră jumate din Titan, am ajuns cu câteva minute întârziere. Prezentarea a fost în limitele așteptate ca grad de dificultate (apariția unei scheme cu echipamente de rețea a fost un punct maxim dpdv tehnic).

Serviciul de Internet Exchange lansat de Romtelecom este cel mai ambițios din țară până în prezent. Celelalte două servicii similare (InterLan și RONiX) sunt limitate la zona metropolitană. Balcan-IX cuprinde 2 inele care leagă 8 locații diferite din țară (2 locații în București, Timișoara, Oradea, Bacău, Iași, Galați și Constanța) printr-o legătură de 10Gbit. Infrastructura este una separată de cea folosită de Romtelecom, serviciul de Internet Exchange având un ASN diferit de Romtelecom. În perioada imediat următoare lansării serviciului (până la 1 iunie) vor fi tarife promoționale pentru providerii dornici de-a avea peering folosind Balcan-IX. Pentru peering local tarifele vor conține doar consumul de curent electric (în cazul colocării) până la sfârșitul anului iar pentru peering-ul național va exista o schemă de discount de până la 50% ( în funcție de numărul de membri noi atrași ).

În prezent, celelate 2 servicii de Internet Exchange (majore) de la noi din țară, InterLan și Ronix, au 45, respectiv 32 de membri. Lista de peer prezenți în Balcan-IX în momentul de față o găsiți aici. Se urmărește și atragerea operatorilor din țările vecine  (Republica Moldova, Bulgaria).

Investiția totală în acest proiect a fost de peste 500.000 €.

Cam asta a fost mesajul transmis de către reprezentanții Romtelecom prezenți la eveniment, acum așteptăm noi reduceri la tarifele la Internet (sau noi creșteri de bandă ).

Ca fun-facts am notat 2 dintre întrebările/afirmațiile cele mai haioase (venite de la ceilalții participanți la întâlnire). Din păcate n-am reținut și numele lor (dacă se recunosc și recunosc pot lăsa un mesaj) :

1. “Numele din denumire, IX, vine de la ?”

2. “ADSL – banda largă a lumii civilizate !”

Am mai discutat subiectul ăsta p’aici. Mai ieri vorbeam cu cineva pe ym și din una în alta am ajuns la unul din adevărurile fundamentale ale meseriei de lucrător prin IT și anume ăla că trebuie tot timpul să înveți. Și nu vorbesc despre a învăța ceva nou ci doar despre a rămâne la curent cu realitatea în domeniul în care lucrezi. Un domeniu care avansează cu o viteză fantastică și în care nu prea ai posibilitatea de-a te relaxa cu ce-ai învățat la un moment dat. Asta ar fi echivalentul unei sinucideri profesionale.

Și cu toate astea parcă apar din ce în ce mai des momente în care pur și simplu nu ai chef să mai citești documentații, să mai cauți resurse pe net și îții vine să-ți bagi picioarele și să te gândești cum ar fi să ai o slujbă de birou în care să stai relaxat și să-ți speli creierul 9-18 în loc să tragi 9-2 zi de zi cum o tot fac eu cam de vreo săptămână jumate. De abia azi am avut o zi mai relaxată și am preferat s-o petrec cu niscaiva seriale și băgând 1 repriză de somn la prânz.

Mi-e mai greu să citesc documentații, în perioadele aglomerate sunt mult mai irascibil cu cei din jur, nu mai am cheful ăla de-a mă juca cu un gadget nou (asta e de bine pentru că-i o pasiune destul de costisitoare ) dar nu tot timpul. Nu încă. Descopăr că mă prinde la fel de rapid o problemă nerezolvată, că pot să stau câteva ore să fac troubleshooting pe o chestie interesantă, că nu mă deranjează 3-4 zile de culcat la ora 2-3 noaptea încercând și căutând soluții pentru niscaiva probleme pe la unul din clienți. Fac ce-mi place și asta ajută destul de mult. Însă începe să-mi fie teamă de ziua în care nu voi mai avea răbdarea și pasiunea atât de necesare în acest domeniu. Deocamdată nu mă văd făcând altceva. În cel mai rău caz ajung în 3-4 ani să umblu cu părul vâlvoi prin metrou și să bângui “fucking mail servers…” cu ochii injectați.