Adapt. Enjoy. Survive.

În ultimele 2 săptămâni am avut casa întoarsă pe dos. Motiv pentru care am și ignorat ce se întâmpla pe aici. Nu știu dacă am mai specificat până acum da’ locuiesc într-o garsonieră împreună cu jumătatea și o pisică gri. Și mai acum 2 săptămâni ne-a mâncat undeva să ne apucăm de renovat baia. La ora actuală am dezvoltat o alergie la toate reclamele cu “meșteri” de pe la televizor. Am reacții violente și încep brusc să înjur.

Baia noastră are cu indulgență 1,5m lățime pe 2,5 m lungime. E mică. Hai să-i spunem “intimă”. Și ne-am gândit s-o facem și mai mică și să punem faianță (că n-avea decât în jurul căzii și acolo insuficient). Pe lângă asta, schimbam chiuveta și țevile din instalația sanitară și un lavabil la final. Toate treburile astea au durat 2 săptămâni și-au costat undeva pe la 3000 lei (în condițiile în care, unde a depins de noi, am făcut economii).

Știind cam ce înseamnă breasla asta a meșterilor în România nu m-am apucat să dau telefoane pe la numerele din ziar. Ci am mers la sigur cu cineva recomandat care se ocupă cu așa ceva. Treaba a început furtunos într-o zi de marți cu 2 băieți care s-au apucat să-mi demonteze chestiile prinse pe pereți și să-mi demoleze baia. După care ea (treaba) a rămas tot așa vreo 3 zile pentru că instalatorul care trebuia să facă instalația sanitară avea o înmormântare. Și-a tot avut-o de vreo 2-3 ori în săptămâna respectivă și nu l-am mai prins până sămbătă. A doua săptămână de lucrări a început la fel de frumos. Cu o pauză luni, zi în care sătul de așteptat meșterii p.lii m-am hotărât să caut alternative. Zi în care am mai aflat un adevăr trist. Toți sunt la fel. Lucrează când vor ei, cum vor ei și mai ales la prețurile la care vor ei (indiferent că-i criză sau nu). Marți au apărut însă și s-au apucat de pus faianța. Am avut noroc pentru că asta a fost partea unde au lucrat cel mai frumos și le-am plătit cât au cerut (deși au cerut ceva mai mult decât discutasem).

În timpul celei de-a doua săptămâni am mai aflat o treabă oarecum neplăcută. Persoana cu care discutasem noi nu avea oamenii pentru instalații sanitare și montatul faianței. Ci erau un soi de colaboratori și trebuiau plătiți separat. La faianță au lucrat aproape 2 zile lumină și au cerut 400 lei (25 lei / mp). Șocul cel mare a venit de la instalatori. Unde am aflat că vroiau 600 lei în condițiile în care au lucrat maxim 6 ore, i-am așteptat 3 zile și au lucrat și prost. Au scăzut până la 400 lei și le-am transmis că mai mult de 200-250 nu vor vedea.

Și tot așa din “profesionist” în “profesionist” s-au făcut 2 săptămâni, am cheltuit în plus, am făcut zilnic naveta Titan-Militari cu mașina ca să fac un duș la ai mei acasă, am umblat cu găleata după fiecare utilizare a toaletei, am stat cu camera întoarsă pe dos și plină de praf și multe altele.

Colac peste pupăză, la începutul lucrării, când am zis că înlocuim chiuveta am fost să luam una cu mască și dulap jos. Cum nu avea culoarea/modelul pe care l-am vrut noi am plătit un avans și-am făcut comanda fermă cu promisiunea că voi avea în cel mult o săptămână comanda livrată. Draci, au amânat de vreo 2 ori cu diverse scuze dar i-am iertat (că tot aveam problema meșterilor). La începutul săptămânii însă mi-au livrat o nouă scuză. Cum că tre să vină de pe undeva de la Brăila și nu pot trimite camionul în București doar pentru comanda mea. I-am băgat în mă-sa, am retras avansul și m-am dus și-am luat ceva similar din altă parte.

La final am tras câteva concluzii. Prima și cea mai tristă a fost că am făcut degeaba facultatea. Și eu și mulți alții. Mi-a demonstrat un instalator burtos și țigan că poți câștiga 100 de lei pe oră fără să te mai chinui cu facultatea și alte prostii. Cu 10 lucrări pe lună la care cere 600 lei deja câștigă mult peste ce văd eu la ora actuală în mână. Fără prostii cum ar fi impozite și taxe.

A doua concluzie este că ăștia din domeniul construcțiilor trăiesc în altă lume. Într-o lume în care criza n-a venit. Deși magazinele sunt aproape goale, deși nu vând aproape nimic, prețurile sunt aceleași (sau chiar mai mari) cu cele de acum 2-3 ani. Ba chiar atunci când au ocazia să vândă își bagă rapid picioarele. Meșterii la fel. Te știu la mâna lor, știu că odată ce-ai început lucrarea e greu să găsești rapid pe altcineva și profită de asta.

A treia concluzie și ultima (deocamdată) este că românii nu au o cultură a consumatorului. Preferă lucrurile foarte ieftine și proaste. Cât am trăit la ai mei acasă am învățat de la taică-meu să-mi rezolv singur micile necazuri prin casă. Sunt în stare să-mi schimb singur un bec, să-mi înlocuiesc un sifon/ventil, să montez o baterie și altele asemenea. Ei, acum am avut o problemă cu cumpăratul unei baterii pentru lavoar care să fie cât de cât decentă  (preț și construcție). Piața e invadată fie de produse scumpe cu draci (marfă de lux) fie de chinezării proaste și foarte proaste. Ai mei au baterii produse în România care funcționează bine-merci ani buni. Între timp statul român a avut grijă să aducă la faliment industria. Aceeași problemă am avut-o și când am căutat un ventil de alamă pentru chiuveta din baie și tot ce-am găsit au fost fie porcăriile alea de plastic fie versiuni de ventil+sifon la niște prețuri absolut indecente.

Am nițel peste 30 de ani și-o problemă mare atunci când văd persoane care scriu în public (fie că-i vorba de mail, im, irc, forum, scrisoare, chiar și sms) fără pic de coerență și cu greșeli grave gramaticale. Și dacă treaba asta este parcă mai puțin gravă pentru tineretul aflat încă la nivelul liceului devine o problemă destul de nasoală pentru cei care sunt deja studenți. Și credeți-mă pe cuvânt când vă spun că am văzut studenți care se exprimă în scris (chiar într-un mail oarecum oficial) în halul ăsta.

Reacția mea oscilează între o dorință arzătoare de-ai îndesa pe gât tastatura împreună cu un exemplar de “Ștefania Popescu” cartonat și o silă față de persoana lui. Pur și simplu nu este posibil ca o persoană care a promovat examenul de bacalaureat să nu fie în stare să se exprime corect în scris în limba maternă. Darămite să mai aibă și pretenția să termine o facultate (bine, hai să nu discutăm acum și de aia care termină și nu-s în stare să scrie )…

Ai zice că generația mirc și facebook face practică suficientă la scris încât să ajungă la un moment dat la un nivel adecvat. Ai zice că uneltele de comunicare folosite pe internet îi forțează să scrie corect de teama de-a nu se face de râs în fața prietenilor și colegilor. Neah, dacă stai să te uiți nițel la comentariile lăsate de generațiile care vin tare din urmă  mai ai puțin și te iei cu mâinile de cap. Și zău că nu-mi dau seama de ce rezultatul lucrurilor învățate  în liceu/școală generală este atât de diferit la ei comparativ cu mine.

Să zicem că pe vremea când eram eu la liceu/școală generală nu aveam acces la internet și nici atâtea tâmpenii la TV. Și ca metodă de relaxare nu scriam pe facebook ci deschideam o carte.  Să fie ăsta singurul motiv pentru care eu am fost în stare să scriu corect cele câteva pagini cu care am luat o notă de trecere la examenul de bacalaureat ? Sincer mă îndoiesc. Poate doar faptul că în biblioteca celor de vârsta mea mai găsești câteva cărți cu cotoarele roase pe coperta cărora scrie “Gramatica practică a limbii române” sau “Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație” cu care ne chinuiau profesorii. Iar noi, din respect, îi ascultam.

Undeva pe la începutul anului m-a căutat și pe mine la ouă statul român și-a reieșit din calculele lor că aș avea de plătit vreo 400 de lei ca taxe și impozite. Având antecedente ( [1] & [2] ) cu ei am zis că într-o zi cu soare și cu două dimineți mă voi duce să dezbat acuratețea calculelor făcute de contabilii statului. Acea zi a fost astăzi.

Buuun. Înainte de “walk of fame” pe coridorul măreței instituții a statului care este ea “SPFPL – Centrul 2, Militari” (adicătelea “Serviciul public pentru finanțe publice locale” ), am zis c-ar fi bine să mă informez cât mai temeinic legat de ceea ce am de plată. Vorba ceea, un om informat este un om puternic. Și-am aflat de măreața, nemaipomenita, ultracool realizare a celor de la SPFPL Sector 6 :

Primul Infochiosc cu plata prin card , din Europa de Est, ce cuprinde solutii inovatoare pentru plata impozitelor si a taxelor locale pentru: masina, teren, parcare, amenzi.

De-a dreptul bulversat de-o asemenea minunăție tehnologică am zis să mă duc repejor să aflu de la respectiva minune ce am de plată înainte de-a prezenta argumentele verbale în fața celor de la taxe și impozite. Pentru cei care nu știți (și nici n-o să aflați de pe site-ul SPFPL că în afară de a se lăuda cu el nu scrie nimic de locația lui), mărețul infochioșc este în incinta Cora Lujerului.

La Infochioșc scanează buletinul persoanei în cauză și afișează lista completă a amenzilor, taxelor și impozitelor. Sunt aproape sigur că sistemul nu transmite nici o informație cum ar fi datele personale (cartea de identitate) printr-o sesiune securizată. De altfel cred că m-ar apuca durerile de cap dacă aș afla câte informații confidențiale sunt transmise necriptat pe internet de către instituțiile statului. Pentru sănătatea mea mentală ăsta a fost un moment în care-am făcut bine fiind ignorant.

Fiind informat acum de ceea ce aveam de plătit. Și anume o amenda de circulație plătită acum 2 ani, 2 amenzi RATB plătite acum 8 ani și impozitul pe mașină neplătit de 2 ani (:D ) am purces spre sediul SPFPL (chiar, citiți cu voce tare măcar odată articolul și sesizați cât de mult seamănă cu o înjurătură ceva “SPFPL”). Ajuns acolo, dau cu nasul de-o coadă de câteva zeci de persoane, contribuabili serioși veniți cu banu’ în buzunar să ajute statul român să ne construiască străzi, spitale, școli, să ne păzească de hoți, etc. Las rând la coadă și intru să mă interesez la informații legat de amenzile buclucașe. Sunt trimis la un birou din interior să discut cu un consultant (sau ce naiba or fi oamenii ăia acolo). Aici începe circul.

Dau frumos bună ziua, întind buletinul și spun că, pe lângă impozitul auto datorat statului român am și câteva amenzi care n-ar trebui să mai fie acolo. Nenea bagă rapid user/parolă ca să intre în sistem (și jur că le-aș fi putut ține minte dacă aș fi fost pe fază pentru că rămăsesem cu ochii căscați pe ecran când am văzut că se loga fără nici o jenă în fața mea și tasta parola de parcă conținea numai chirilice) și dă să-mi spună pe rând ce am de plată. I-o iau înainte spunându-i că amenda de circulație din 2008 a fost plătită chiar în seara în care am primit-o și-i întind forma printată a documentului semnat electronic care atesta faptul că am plătit-o. O ia, se uită lung la ea (la foaie), o întoarce pe dos (foaia), se uită la mine și întreabă “ce-i asta ?”. Eu îi răspund civilizat “este un fel de dovadă a faptului că amenda a fost plătită”. El: “unde ați plătit amenda ?” Eu: “pe ghiseul.ro, am plătit cu cardul iar dovada plății a fost un document pdf semnat electronic. Aceasta este versiunea tipărită și nu are nici o valoare așa”. S-a confruntat din priviri cu o tanti din spatele lui care i-a făcut semn că-i ok și zice “Bine, mă duc să fac o copie”. Eu, insist “știți, este semnat electronic, nu are nici o valoare printat”. El: “ah, nu contează, s-o avem aici”. Eu : “nu era mai ușor și mai sigur să primiți confirmarea plății de la instituția la care am plătit, în momentul în care am plătit ? Nu ar trebui să existe o bază de date comună cu informații legate de contribuabili ?” La asta sare și-o tanti care zice  ”Nu e vina noastră, e vina lor că nu ne anunță”. Eu : “Păi așa cum vă anunță și că am de plată o amendă nu ar trebui să vă anunțe și când am plătit-o ? Și invers, când plătesc aici, n-ar trebui să afle și ei că am plătit aici ca să nu mai vină anul viitor, nu să vin în fiecare an cu teancul de chitanțe” (pregăteam terenul pentru amenzile RATB). Eu (că tocmai îi năucisem bine) : “haideți să vedem ce-i cu amenzile alea RATB”. Amenzile RATB sunt din 2000 și 2001. De fapt una singură că acum 5-6 ani când au plătit ai mei părinți au avut și procesul verbal printat. Îi spun lui nenea de la PC “iar astea sunt plătite chiar la dvs. aici, undeva prin 2004″. El “mai aveți chitanța ?” Eu : “Nu, dar va rog să verificați, nu am de gând să le plătesc de zece ori”. Taică-meu apărut și el în peisaj prin spatele meu, “În 2004 am radiat o mașină. Nu am putut să fac asta până când nu am achitat toate restanțele rămase, inclusiv amenzile RATB pentru cei doi băieți, așa că le-am mai plătit atunci odată deși le plătisem și prin 2002″. Depășit numeric nenea de la ghișeu bate în retragere “Vom verifica amanunțit și vă anunțăm telefonic”. Eu : “Acum pot să mă duc să-mi plătesc doar impozitul auto ?”. El : “Da”.

Și vine și bomboana de pe colivă. Mă întorc la el și-i spun : “știți, vă mai rog ceva.  Uitați-vă, am un frate care are aceeași adresă pe buletin. Are și el o amendă de circulație platită de mine la o zi diferență dupa ce-am platit-o pe cealaltă, tot pe ghiseul.ro, poftiți copia printată și puteți s-o pastrați, să nu mai faceți copie ca eu o am oricum în format electronic semnat digital acasă”.

If looks could kill…

Și-acum lăsând povestea tragi-comică, am câteva nedumeriri mari. Avem o idee (relativ bună) în care s-a băgat o grămadă de bani (mă refer la ghiseul.ro) și care este lăsată în paragină de 3 ani. De prin 2007-2008 nu s-a mai auzit nimic nou de site-ul ăla și nici nu pare să se mai audă nimic. Probabil cei care au lucrat la el (Kondiment/Softwin) mai așteaptă încă o căruță de bani pentru a implementa un nou feature cum ar fi plata cu cardul a unui amărât de impozit sau a extinderii proiectului la nivel național (da, funcționează doar pentru București din 2007). Mai avem o idee (tot relativ bună) în care pot să pun pariu că s-a băgat o altă mare grămadă de bani, infochioșcul din Cora. Și zău că sunt tare curios dacă informațiile pe care le primește/transmite infochioșcul ăla sunt securizate cumva. Experiența îmi spune că nu. Și dacă tot au făcut aceste două mărețe realizări (a se citi “tunuri”), în anul 2010, instituțiile statului în România nu sunt capabile să găsească un mod eficient de a schimba informații între ele. Nu zice nimeni că-i ușor, este nevoie de proceduri noi, de perioade de trecere, dar în final o evidență centralizată asigură o eficiență sporită. Pot să pun pariu că acum toată treaba se face cu adresă trimisă prin poștă, trecută pe la registratură, răspuns în termen de 30 de zile, drum de întoarcere tot prin poștă, primit răspuns. Bani cheltuiți degeaba, cooperativa munca-n zadar, oameni în plus, plătiți să plimbe hârtii.

[1] http://big.lazyadmin.ro/2009/03/05/birocratie-3/

[2] http://big.lazyadmin.ro/2009/06/17/informatizare/

Nu-mi place să postez la nervi. Nu-mi place pentru că rezultatul finit va fi cam ca cel de mai jos. Dar de data asta n-am mai rezistat.

Sunt client Orange/Dialog cam de când am pus prima dată mâna pe un telefon mobil. Am folosit pre-pay până prin 2003-2004 după care am trecut la abonament. Și-am fost în general mulțumit. Am mai avut probleme pe ici pe colo dar de fiecare dată le-am rezolvat pe cale amiabilă fie cu un telefon la relații clienți fie cu o vizită pe la unul din Orange Shop-uri.

Problema majoră pe care orice companie de dimensiunile astea o are este prăpastia care tinde să se creeze între ei și clienți. Pentru a ușura lucrurile se creează proceduri de lucru, departamente separate încât la final munca să fie cât mai organizată. Cei care sună la departamentul de relații cu clienții au de cele mai multe ori probleme simple. Probleme care pot fi rezolvate prin explicații sau 2-3 click-uri. Chestiile mai complexe sunt pasate unui alt layer care are alte proceduri de lucru și tot așa. Chestia asta n-ar fi rea dacă n-ar exista tendința de-a birocratiza la sânge totul și de-a transforma anumite probleme relativ simple pe care le au unii clienți într-un adevărat coșmar pentru aceștia. Pentru că nu întotdeauna procedurile acoperă toate situațiile și nu întotdeauna sunt clare. Iar cei care trebuie să urmeze acele proceduri sunt și ei oameni la rândul lor. Le vor interpreta așa cum cred ei de cuviință și vor acționa în consecință. Și uite-așa se ajunge în situația în care un client care sună cu o problemă arzătoare pentru el ajunge să fie plimbat, amânat, pus să dea mail-uri, pus pe drumuri și aruncat dintr-o parte în alta. Și ce-i mai nasol în toată birocrația asta formată din dorința de-a face lucrurile mai simple este că NU are cui să se plângă în mod real. Efectiv nu are cale de scăpare pentru că nu are altă posibilitate de contact cu furnizorul de servicii decât departamentele de relații cu clienții. Și-uite așa intră într-un cerc vicios. Yeah, life is a bitch !

Ziceam că lucrurile n-au stat întotdeauna chiar așa. Păi nu, că a naibii criza asta, i-a forțat pe cei de la Orange să externalizeze call-center-ul.  Rezultatul a fost insesizabil pentru 90% din cei care sunau la serviciul clienți. Pentru că problemele lor erau relativ simple. Însă odată cu externalizarea cred că au fost limitate și drepturile/posibilitățile operatorilor. Lucru pe care l-am simțit de câteva ori până acum. Prima dată când am sunat să le spun că au “uitat” să-mi modifice pachetul de date asociat abonamentului de voce (5MB trafic inclus în loc de 20MB). Am avut o experiență dureroasă la telefon atunci și m-am chinuit să-i explic domnișoarei de la telefon de 10 ori ce-au greșit și ce trebuie să facă. Rezultatul a fost un “voi transmite mai departe colegilor mei această problemă”.

Dar să revin la problema mea actuală. Prin iunie/iulie 2008 îmi făceam un nou abonament de date 3G  la Orange. Știți voi, cu modem USB, 1€ modemul, 10€ abonamentul,  trafic lunar inclus 1,5 gb, etc. Eh, la abonamentele astea existau 2 opțiuni în cazul în care depășeai traficul. Fie plăteai suplimentar fie îți limitau viteza la 128kbps. Cum eu îmi făcusem abonamentul pentru momentele în care chiar nu aveam alternativă și trebuia să rezolv diverse probleme (de obicei prin consolă) am preferat a doua variantă. Și-am folosit abonamentul ăla cam de fiecare dată când am plecat prin concediu. Bine, între timp modemul USB s-a stricat, n-au avut cu ce să-l înlocuiască decât cu unul pe care nu l-am acceptat eu (pentru că avea specificațiile mai slabe decât cel dinainte și mai și sugea la semnal). N-a fost asta problema pentru că am împrumutat de la Bogdan un E220. Toate bune și frumoase până mai acum o lună. Când iar sunt plecat ~10 zile din București și n-am alternativă pentru internet decât modemul Orange. Surpriza a venit în ianuarie odată cu factura.  ~60 de lei în plus la factură pentru traficul depășit. Scot un “WTF !?” și mă duc pe webcare (altă chestie pe care-au făcut-o praf în ultima vreme ăștia de la Orange) să mă uit la detaliile abonamentului meu de date. Acolo ce să vezi, iar supriză. Din cauză că abonamentul de date făcut de mine în iunie 2008 nu mai exista în oferta lor actuală ceva “se futu” pe la ei. Prin urmare nu-mi afișează decât :

Abonamentul tau este: Orange

Taxa lunara (EUR): 0.0

Pachetul tau nu contine nici un serviciu.

Pun mâna și sun la relații clienți. Dau tot peste o domnișoară (cred că-s blestemat) și-i explic că nu trebuia să se întâmple chiar așa și că n-am chef să plătesc în plus doar pentru că s-au jucat ei cu abonamentele fără să binevoiască să mă anunțe. Reacția gagicii a fost priceless “Păi dacă ați depășit traficul cine-ați vrea să plătească domnule ?”. Whoaaa, deci nu numai că angajează retardați dar nici măcar nu-i trec printr-un curs rapid ca să fie și ei în stare să rețină cât de cât serviciile oferite. Așadar am stat eu să-i explicitez domnișoarei care-s opțiunile și că se poate și așa și că să facă bine să pună osu’ la muncă și să repare problemele. Dar după cum spuneam mai sus aici intră în vigoare procedurile alea șmechere ale lor. Așa că m-a luat cu “nu e treaba mea, trimiteți un mail la serviciul.clienți@orange.ro”. Și gata, s-a spălat pe mâini de problemă. Cam pe aici am realizat în ce căcat încep să intru (vedeți voi mai jos). Dar m-am apucat să le scriu mail-ul, mail la care am atașat și screenshot-uri cu ce-mi afișează site-ul lor atunci când încerc să văd abonamentul de date, scan după contractul semnat în care nu numai că nu se specifică NIMIC referitor la depășirile de trafic dar mai și scrie că dacă Orange România modifică prevederile contractului sunt obligați să mă anunțe cu 30 de zile înainte ca modificarea să devină efectivă.  M-am exprimat civilizat și coerent și-am încheiat specificând faptul că îmi voi achita factura pentru abonamentul de voce urmând a achita și factura pentru abonamentul de date imediat ce sesizarea mea a fost soluționată. Asta era pe 22 ianuarie. Pe 27 ianuarie am plătit factura pentru voce și-am așteptat în continuare soluționarea reclamației.

Azi, 5 februarie, m-am trezit cu abonamentul de voce suspendat pentru neplată. Trecem peste faptul că azi se fac și cam 10 zile lucrătoare de când am depus sesizarea și că ar trebui să o rezolve cumva. Pentru serviciile de voce primesc o factură complet separată de factura pentru serviciile de date. Mi se pare absolut firesc să o pot plăti doar pe una dintre ele atunci când am dubii referitoare la suma pe care-o am de plătit pentru cea de-a doua. La fel cum mi se pare firesc să-mi întrerupa serviciul corespunzător facturii neplătite. Așa că am pus iar mânuța pe telefon și-am sunat la relații cu clienții. Unde am dat (iar) peste o altă domnișoară. Azi n-am rezistat mult fiind calm și relaxat. Pentru că domnișoara respectivă încerca să-mi tot explice mie cum că e normal să nu pot să folosesc un serviciu pe care l-am plătit pentru că-s ambele pe același nume. No shit ? Sunt servicii separate, facturi separate, nu depind unul de celalalt, nu am avut parte de vreo reducere sau bonus pentru unul din ele pentru că-l am pe celălalt, n-au absolut nici o legătură între ele cu excepția faptului că-s ambele pe numele meu. Cu excepția logicii imbatabile a lui “așa trebuie, să le plătiți pe amândouă” nu am primit nici un răspuns de la domnișoara respectivă. Plictisită de mine mi-a dat un număr de telefon de la serviciul plăți și m-a trimis la plimbare. Acolo am avut în linii mari cam același dialog. Și m-a trimis la serviciul de date să rezolv problema acolo. Unde s-a închis într-un final cercul pentru că m-au trimis la serviciul clienți din nou. Sau, dacă tot sunt nemulțumit să trimit un mail la serviciul.clienți@orange.ro. Prin urmare stau și mă uit la un telefon cu un abonament plătit la zi pe care nu-l pot folosi pentru că Orange are o logică de fier care zice că “ia mai futu-i în gură pă ăștia, să-și plătească toate abonamentele acum și după aia vedem noi ce facem dacă avea dreptate prostu’ cu factura aia la care l-am taxat în plus”. Mdap, ei așa vor. Ai plângeri referitoare la facturi prea mari ? Păi poți să faci reclamație da’ dacă mai vrei să folosești unul din serviciile companiei noastre, întâi plătești tu absolut TOT, după care vedem noi cum îți scădem din facturile viitoare suma plătită în plus. Asta bineînțeles dacă reclamația este soluționată în favoarea ta. Dacă nu, oricum nu prea ai cui să te plângi că doar știi și tu fraiere cum merg lucrurile în țara asta. Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Așa că taci și suge.

Cam așa se rezolvă problemele în companiile astea multinaționale. Apropos, că tot ziceam de Webcare. De luna asta am observat că se ajunge pe undeva pe la francetelecom.com când umblu pe la diversele opțiuni existente pe acolo. Asta explică bug-urile tot mai frecvente din interfața respectivă și motivul pentru care mi-a luat 2 zile să pot să încarc un cont de pre-pay.

Partea cu adevărat tragică din povestea asta este că nici alternativele nu-s prea strălucite. Been there, done that. Pute-a românism în toate companiile astea care oferă servicii de-ți vine să-ți iei naibii zborul în alte zări sau și mai bine să te muți pe-o insulă pustie.

L.E. Ironia maximă tocmai a venit sub forma unui SMS pe telefonul mobil :

Pentru că ai apelat la Serviciul Clienți Orange, te invităm să participi la un sondaj despre acest serviciu. Pentru aceasta, te rugăm să suni gratuit la 461 până mâine inclusiv.

Evident, nu pot să sun pentru că am telefonul suspendat pentru neplată. Dau o bere oricui le transmite “muia” în locul meu.

Și-acu să trecem și la rants.

Nemulțumit de calitatea recepției TV și de lipsa posibilității de-a avea acces la Cinemax sau alte canale cu abonamentul actual de la RCS-RDS am căutat opțiuni. Una din ele ar fi fost Dolce însă avea două mari probleme. Prețul nițel cam mare și antena externă. Cum stau în garsonieră și de la geamul meu nu se vede decât un balcon închis (destul de prost de altfel), cu geamuri doar pe mijlocul lui, tragerea unui cablu prin balcon în cameră ridică destul de multe probleme și lasă în urmă destule găuri.

Am aflat recent de o altă opțiune și anume Digi TV de la RCS-RDS folosind cablul CATV deja existent. Mult mai comod având în vedere faptul că este deja tras cablul până în spatele televizorului. În plus este și ceva mai ieftin decât Dolce.

Așadar am mers hotârâți la un punct de lucru RCS/RDS și am vrut să modificăm contractul existent într-unul pentru DigiTV. Și cam aici se termină lumea imaginară a reclamelor la DigiTV care zic că este ATÂT de simplu. Doar te duci și faci contractul și gata. Neah, e mult mai palpitant, există și personaje naive în povestea asta (noi, consumatorii).

N-am apucat noi să terminăm de explicat domnișoarei de la birou ce dorim că ne-a tăiat-o rece întrebându-ne dacă vrei DigiTV prin antenă de satelit sau prin cablu TV. I-am spus ca prin cablu TV și ne-a zis că nu se poate. Nu mai există pe stoc decodoare. I-am zis (plini de naivitate) “Nici o problemă, semnam contractul acum și așteptăm cu instalarea până vă sosesc decodoarele”.  Răspunsul ne-a dat pe spate “aaa, păi nu se poate, durează CÂTEVA LUNI”. Crezând că n-am auzit bine am întrebat “câteva ‘ce’ ?”. “Câteva luni” a venit din nou răspunsul domnișoarei. “Și cum putem să aflăm și noi când vă vin decodoarele ?”. “Aaa, păi sunați și dvs. din când în când la relații cu clienții”.

Brusc m-a străfulgerat o idee și-am întrebat-o într-o doară “Dar prin antenă de satelit ?”. Răspunsul a venit implacabil “Nici prin antenă de satelit nu se poate încă”. “N-au venit nici pentru astea decodoarele…” comentez eu ușor ironic. “Nu” răspunde domnișoara. “Bun, atunci să nu vă mai mirați că pierdeți clienți” îi arunc eu înainte de- a ieși pe ușă.

Am și eu o serie de întrebări retorice pentru ăia care lucrează pe la RCS/RDS și care nimeresc din greșeală pe aici :

1. Cât de greu este să faci un plan de instalare și să programezi clienții la instalare după ce-au semnat un contract ?

2. Cât de greu este să comanzi mai multe decodoare și să le obții în termen de câteva zile dacă stocul existent s-a epuizat rapid ?

3. Cât de greu este să anunți eventualii doritori ai unui serviciu (plătit) de disponibilitatea acestuia (mai ales dacă doritorii respectivi își exprimă în mod clar interesul) ?

4. Cât prost tre’ să fii să bagi banii în reclame și materiale promoționale și să nu fii în stare să oferi serviciile la care faci reclamă (pe o scară de la 1 la 10) ?