Adapt. Enjoy. Survive.

Săptămâna asta am avut pe playlistul din mașină albumul lui Caro Emerald. O voce inițial auzită pe la radio Guerilla și căutată apoi pe net. Albumul a apărut la sfârșitul lui ianuarie și sună binișor. Dar mi-a adus aminte de-o mai veche feblețe a mea, Ambrosia Parsley (Shivaree). Care-a ajuns și ea să împartă memoria mp3 playerului cu Caro Emerald.

Care vă sună mai bine ?

sau

Săptămâna viitoare trecem pe chestii mai “oldie but goldie”. Cum sună Joplin și Grace Slick ?

În weekend am fost plecat cu echipa Academiei în(tr-un soi de) team-building. A curs și destul alcool și au fost și momente funny dar “what happens in Vegas, stays in Vegas”. Sau cel puțin așa speră majoritatea.

În altă ordine de idei am fost suspect de relaxat zilele astea și greu de scos din sărite. Pare liniștea dinaintea furtunii. Deja știu c-o să avem niscaiva momente de hei-rupism în perioada imediat următoare (așteptate cu nerăbdare).

Vă las cu 2 piese din playlistul “de mașină”.

Prima, REM – Drive. Una din melodiile preferate în adolescență. La fel de bine-venită și acum.

REM ~ Drive

A doua, Noir Desir – Le Vent Nous Portera, una dintre cele mai frumoase piese ascultate vreodată. Asta că tot se aude că vom avea un nou album Noir Desir prin 2010.

Noir Desir – Le vent nous portera

Colecția mea în format electronic de “Bob Dylan” a pățit un accident acum câțiva anișori. De atunci n-am mai avut decât chestiile reprezentative și alea răspândite prin diferite părți. La cât de prolific a fost/este Dylan o să-mi ia ceva vreme să le strâng pe toate.

O să păcătuiesc prin a posta una ceva mai comercială și ceva mai nouă. Dar una pe care o ascult cu plăcere de fiecare dată. Apărută pe coloana sonoră a unui film excelent, “Wonder Boys”, a câștigat un Oscar pentru “Best Original Song”. Meritat zic eu.

Bob Dylan – Things have changed

Dacă-mi spunea cineva acum 10-12 ani c-o să-l văd live pe Santana în București nu-l credeam. Dar când am aflat că vine la Bestfest m-am tot gândit dacă să merg sau nu. Nu că n-aș fi vrut să-l văd în concert ci doar pentru că exista riscul să fiu dezamăgit. Santana a fost unul din idolii adolescenței și recitalul lui de la Woodstock se numără printre preferatele mele. Acum, bătrân fiind, exista un posibilitatea să nu se ridice la înălțimea așteptărilor mele. M-am bucurat să văd cu ochii mei că n-a fost așa. Bine, nu a avut energia de la 22 de ani dar tot a cântat demențial.

Câteva poze mai jos :

P.S. Ultima poză am făcut-o “for fun”. Am găsit extrem de amuzantă prezența unui cort “Always” pe lângă celelalte “distracții” de la Bestfest. Sunt curios ce făceau fetele pe acolo…

P.P.S. Mașina o lăsasem parcată undeva în fața intrării în complexul Romexpo, intrare “blocată” de un șantier acum. Fiind mică am reușit s-o înghesui lângă un Tico și chiar mă bucuram că am găsit un loc bunicel în care s-o las și în care nici să nu deranjeze pe nimeni. Când veneam spre mașină la sfârșitul concertului făceam pariuri dacă mi-au ridicat-o sau nu. Am trăit sentimente contradictorii când am ajuns în locul în care era mașina. N-o ridicase nimeni dar erau 3 mașini de poliție prin jurul mașinilor parcate pe acolo și eram în stare să pun pariu că o să se ia de noi chiar dacă, repet, nu deranjasem pe nimeni (nu era nici măcar pe stradă sau pe ceva “spațiu verde”). Surprinzător nu s-au luat. Chiar m-au întrebat dacă doresc să ies pentru că mă blocaseră cu una din mașini.

P.P.P.S. The Charlatans au supt. La fel ca atunci când au cântat în deschidere la Rolling Stones. Am preferat să casc plictisit și să beau niște bere.

Noroc cu torrenții că-mi mai aduc și eu aminte de liceu și mai scot de la naftalină albumele lui Vali Sterian.

Azi 2 bucăți că merită :

Vali Sterian – Antirazboinica

Vali Sterian – Cintec de oameni