Posts Tagged ‘ web2.0

talk sau wave

O nouă jucărie marca google a trezit în moșneagul din mine niște amintiri plăcute. Jucaria marca google se cheamă Google Wave și permite practic în mare o comunicatie real time intre 2 sau mai multi participanti. Bine, cu o carca de alte feature-uri în plus. Real time înseamna că vezi ce tastează ceilalții participanți chiar real-time. Nu vezi doar mesajul finit. Ideea nu e deloc nouă și a fost pusă în aplicare cu mulți ani înainte de un tool de *nix care făcea fix același lucru.

Tool-ul respectiv se chema/cheamă talk. 2 participanți legați pe același sistem/sisteme diferite puteau discuta real-time tastând mesajul fiecare într-una din jumătățile ecranului. Vedeai ce tasta celălalt, vedeai ce vroia să spună, cum ștergea caracterele, ce greșeli făcea. Ce mai, o discuție ca-n viața reală. Probabil tineretul din ziua de azi va avea probleme grave în a se exprima cu un astfel de tool la început. Dar îi va forța să scrie mai corect (probabil). Eu unul regret talk-ul și mă fascinează faptul că o tehnologie veche de atâta timp poate fi rebranduită ca ceva nou și inedit.

În altă ordine de idei de abia aștept să prind câteva persoane într-o sesiune de “wave” în timp real…

Twitter practic ?

Azi am văzut prima utilitate practică a twitter-ului. Tot nu reușesc să fiu convins de avantajele majore ale aberatului pe 140 de caractere dar ăsta să zicem că ar fi primul pas înainte.

Eram cu Laurențiu după câte-o pizza mâncată și-o bere băută pe la Shorley prin regie și am constatat că mai am ceva timp liber la dispoziție. Așa că am zis să ne mai reorientăm spre înc-o bere (suc eu că eram cu mașina) prin alte zări mai albastre. Eventual s-o punem de-un meeting mai ad-hoc dacă se poate. Așa că i-am dat lui ăla micu’ laptopul meu în brațe și s-a apucat să tweat-ărească despre ieșitul la bere.

Bine, n-a apărut nimeni deci n-a avut succes dar ideea rămâne. Lumea află.

Am fost pe “La Motoare” cu Laurențiu și cu Sorin Rusi.  Am uitat cât de nașpa e să stai juma de oră la coadă după un păhărel de bere pe care-l golești in trei înghițituri (nu eu, eu am băut Cola, repet) și-am uitat cât de greu e să găsești o masă pe acolo seara. Noroc că dai de lume cunoscută și te înghesui printre ei.

Securitatea informatica – Part II

Revenim. Cu câteva ore întârziere dar revenim.

În timpul pauzei am prins printre picături, din hol prin boxe, prezentarea lui Varujan Pambuccian dar mai ales sesiunea de Q&A. Ah, by the way, au avut un sistem destul de nasol de Q&A în sensul că nu puteai să pui întrebările imediat după sfârșitul prezentării ci trebuia să aștepți până la sfârșitul calupului.

Eh, în timpul sesiunii de Q&A am prins o bucată de discuție dintre Varujan Pambuccian și o tanti de prin sală cred. Subiectul era legat de certificatele și încrederea acordată. Sfârșitul discuției l-am notat într-un txt pentru că mi s-a părut destul de amuzant :

Varujan : Aveti de transportat un pachet de aici pana-n unirii. Mi-ati da mie pachetul respectiv ?
Gagica: Nu !
Varujan: Dar cui i l-ati da ?
Gagica ( cu tonul unui elev de al lui Chicos Rostogan care a priceput in sfarsit raspunsul corect) : Cuiva certificat !

După pauză a urmat sesiunea de dezbatere. Sincer, nu prea am înțeles rostul sesiunii de dezbateri în condițiile în care majoritatea au cam bătut câmpii cu grație (excepție făcând Pambuccian care-a punctat și-a plecat rapid). Și aici am avut asigurată partea de fun prin prezența reprezentantei BSA România. Cahhrre vohhrbea ușohhr hhrâhhrâit și avea o phhroblemă ghhravă cu “peer2peer”. Am făcut câteva bancuri ușor misogine da’ norocul a fost că n-a durat mult.

După care a urmat pauza de masă și sesiunea a doua de prezentări. A doua sesiune a fost ceva mai tehnică și mai interesantă. Pe rând, în ordinea numerelor de pe tricou :

1. Claudiu Constantinescu, Manager Enterprise Risk Services, Deloitte Romania – O prezentare legată de detectarea fraudei electronice din care n-am reținut mare lucru. Am reținut doar afirmația cum că honeypot-urile sunt folosite pentru a distrage atenția atacatorilor de la conținutul legitim. Sper să fi fost o scăpare și nu o afirmație în care crede cu tărie.

2. Albena Spasova, Consultant Fraude Online, ex-Director Law Enforcement Relations Europe , eBay International AG – A prezentat o serie de cazuri de fraude (nu neapărat online) și m-a surprins cu o engleză excelentă (după ce a vorbit și o română destul de ok deși după nume este de la sud de Dunăre).

3. Alexandru Cătălin COȘOI, Senior Researcher / AntiSpam Laboratory, BitDefender  – A prezentat metode de spam în rețelele sociale cu accent pe twitter. M-a surprins faptul că aproape nimeni (excepție făcând ultimul prezentator al serii) nu a zis nici un cuvânt despre LinkedIn. Deși LinkedIn era rețeaua socială care se mapa cel mai bine pe prezența din sală (îmi place mie să cred asta). La sfârșitul prezentării a adăugat și faptul că, pe lângă cele 6 premii oferite de Kaspersky, vin și ei cu 20 de premii. Revin mai târziu cu detalii legate de premii.

4. Cezar Spatariu Neagu, IT Solution Arhitect la RBS Bank Romania – Care a ținut să precizeze că ține prezentarea doar din poziția de specialist în securitate nu și de angajat al băncii pentru că nu există multe persoane care ar vrea să asocieze banca cu conceptul de Web2.0 și de conținut adăugat de utilizatori ( :D ). Probabil cea mai tehnică prezentare a serii (cu linii de cod și termeni tehnici destui). O prezentare reușită (deși tot n-am înțeles de unde și-a dat ăla seama că-și înșela nevasta :D , Cezar, help ? ).

5. Catalin Constantin, Redactor sef, CHIP – O prezentare în care a încercat să abordeze problemele de securitate din perspectiva utilizatorului. Lumea era destul de obosită și plictisită și mulți au sucombat.

6. Florentina Munteanu, Manager, Reff Associates – Lots of legal stuff.

7. Jan Petculescu, Director General IT SECURE PRO – Toată lumea a venit să prezinte idei și concepte, nenea ăsta a venit să-și prezinte produsul și eventual să-l vândă. Deh, e criză. În sală au mai rămas aproximativ 30 de persoane (din cca. 100-120 ). Eu am deschis un Business Standard găsit pe un scaun și m-am apucat să-l răsfoiesc. Casc. Hai că mai e nițel și se termină…

8. Stefan Tanase, Antivirus Researcher, Kaspersky Lab Romania – După cele 2 somnifere de mai devreme asta a fost o gură de aer curat. În sfârșit cineva care știe și de LinkedIn.

Sesiunea de Q&A, premiile (punguțe de la Kaspersky & BitDefender) și acasă.

De fapt nu. De ce să mint, am plecat la Carul cu Bere cu Cezar Spătariu Neagu și Ștefan Neagu. Unde am desfăcut și pachetele primite cadou și am observat că BitDefender au dat o licență de Antivirus valabilă pentru 3 calculatoare 1 an de zile, o cană de cafea metalică, izolată termic (foarte mișto), un lanyard și un pix. Kaspersky au dat un tricou cu mânecă lungă (care probabil că ajunge pe la frate-meu fiind mic), un caiet, o cană de sticlă, un plic de ceai de mentă ( bună și menta în cazuri urgente), un cub de post-it-uri, un caiet și un dvd cu un filmuleț alb-negru pe care n-am avut răbdare să-l văd. Deci să recapitulez, BitDefender a dat 20 licențe (x3) Antivirus, Kaspersky 0. GG.

După 2 beri și ceva vorbă am tăiat-o spre mașina lăsată în parcare la TNB.

În parcarea din fața TNB, balamuc. 60 de amețiți care agitau niște steaguri tricolore și strigau ceva. Am strecurat mașina ușor printre ei și-am tăiat-o acasă. Unde-am aflat și ce vroiau amețiții.

Securitatea informatică – Part I

Mulțumită lui piticu azi mă mai relaxez și eu și mă sustrag de pe la muncă. Direcția ? Păi conferința organizată de Business Standard – “Securitate informatică în era Web 2.0″.

De obicei nu scap de oameni cunoscuți pe la conferințe de genul ăsta. Nici azi n-am facut o excepție. Am ajuns cam cu întârziere și sala era aproape plină. M-am strecurat până pe la rândul 3-4 unde ochisem un loc care părea gol și l-am întrebat pe cel de lângă dacă era ocupat. Era ocupat dar întâmplător persoana pe care-o întrebasem de loc este unul din notarii Thawte după care am alergat mai acum 1 an. Prin urmare, fiind o “pilă” la fața locului, mi-a făcut loc pe scaunul de cealaltă parte a lui.

Primele două prezentări au fost ținute de 2 reprezentanți Kaspersky ( Costin Raiu și David Emm ) și au fost relativ interesante. De la următoarea prezentare aveam ceva mai multe așteptări și am fost nițel dezamăgit ( Monica Lupașcu – IT&C Legal Adviser, CyberLaw ). Vorba Iulianei (o altă prezență placută peste care dau de fiecare dată când ajung pe la conferințe), parcă a primit vestea că trebuie să țină o prezentare aseară.

La următoarea prezentare n-am mai rezistat (Costel Topcian, Secretar de stat Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale) și am ieșit afară. Îți cam dai seama cam care este nivelul IT-ului la noi în țară dacă nenea ăla vorbea de parcă ținea un discurs în fața parlamentului, fără prezentare, fără nici o tehnică. Yuck.

Prezentarea lui Varujan Pambuccian am ascultat-o în hol la o cafea. Au fost câteva puncte interesante marcate referitor la furnizorii de certificate digitale și la phishing-ul Raiffeisen (presimt că Raiffeisen devine subiectul zilei și n-aș vrea să fiu în pielea potențialului reprezentant al Raiffeisen la conferința asta).

Cam pe aici a început să-mi sune telefonul și am renunțat la a mai fi atent. Revin cu sesiunea a doua.

Telefonul fără fir

Adică celularul, molecularul, mobilul sau cum îi mai zicem noi românii. Adopt rapid leapșa de la Dan pentru că îmi face o plăcere deosebită să vorbesc despre jucăriile avute de-a lungul timpului.

Nu mai țin minte exact când (undeva prin ‘98) a intrat primul telefon în familie dar știu sigur ce model era. Ca să fim noi mai Gică-contra n-am avut Bosch 608 (telefonul cu un succes fulminant în perioada respectivă) ci Philips Diga. Nu pe abonament ci pe cartelă diALOg. A rămas pe cartelă cam un an după care a ajuns într-un final pe abonament, abonament care este în derulare și acum. Undeva prin ‘99 am avut și eu primul telefon mobil tot cu cartelă diALOg. Un Philips Fizz (fără nici o legătură cu papagalul din șou-biz de pe la noi). Ditai cărămida cu care mă loveam în ouă de fiecare dată când încercam să mă așez cu el în buzunar.

Câteva luni mai târziu, taică-meu își lua un Ericsson 628 (parcă) iar Philips-ul Diga ajungea la mine. O perioadă am folosit și Diga și Ericsson 628 (le roteam) pentru că taică-meu pusese mâna pe o altă jucărie, Philips Spark. Impresionantă autonomia telefonului ăsta pentru perioada respectivă. Din păcate nu același lucru îl pot spune și despre fiabilitate pentru că a decedat destul de rapid.

O să fac o paranteză acum ca să mai lămuresc un aspect. Taică-meu e un soi de copil mai mare atunci când vine vorba de gadget-uri și în general era foarte greu să te înțelegi cu el pe vremea aia când venea vorba de jucării de genul ăsta (de fapt când venea vorba de orice fel de jucărie). Acum a mai îmbătrânit și nu mai are răbdare să se joace cu noile modele care numai sex oral nu știu să facă. Închidem paranteza.

Philips-ul Diga a fost telefonul la care-am ținut cel mai mult deși într-un top 3 al preferințelor (top care ține seama și de funcționalitate) nu ocupă decât ultimul loc. Era destul de mic și de frumușel (mai ales pe lângă monstrul Fizz) și își făcea treaba excelent. Însă undeva prin 2000 am reușit să-l pierd. De fapt mi-a fost furat din buzunarul interior al unei veste în timp ce mergeam cu un mijloc de transport în comun prin București. Èšin minte momentul pentru că am fost complet bulversat de modul în care-a dispărut și nu reușesc nici acum să înțeleg cum naiba mi l-a furat (pentru că în mod sigur n-avea cum să cadă și să-l pierd). Autobuzul era aproape gol iar eu stăteam cu un amic pe scară. Am stat pe scară aproximativ 3 stații (nu era o oră foarte circulată și cum nu mergeam decât 3 stații, n-am urcat de tot). La a 2-a am făcut loc cuiva să coboare. A fost singura persoană care a trecut pe lângă mine și într-adevăr, timp de o fracțiune de secundă, s-a “frecat” de vesta mea. Dar asta în timp ce cobora din autobuz. În mod sigur ăla a fost momentul în care-a dispărut și telefonul și tare mi-ar fi plăcut să am și eu o asemenea dexteritate…

După Philips Diga a urmat perioada Ericsson. Am avut Ericsson A1018s. Telefon care m-a ținut o grămadă de vreme și la care nu m-a enervat decât ecranul prea mic. Încă mai mergea când am trecut pe următorul, Ericsson 2618.  Asta, deși model mai nou și cu o grafică îmbunătățită, a avut o grămadă de probleme. Într-un final a cedat și așa am trecut la telefonul care este al doilea în topul preferințelor mele de-a lungul timpului. Ericsson T39. Un telefon deosebit de isteț și cu o autonomie incredibilă. Mă ținea bateria câte 2 săptămâni jumate și plecam în excursii fără să-mi car după mine încărcătorul. Știa de bluetooth și infraroșu și avea o agendă impresionabilă. Încă-l mai am și încă mai merge (deși bateria nu mai ține aproape de loc).

După T39 am avut iar o experiență care-a implicat meciuri cu taică-meu. Prin niște prieteni de familie a adus din Italia 2 telefoane LG 8330. Prin 2002 se vindeau în Italia în rețeaua Tre cu cartelă (fără abonament) la niște prețuri extrem de mișto. Românașii noștri au prins schema și cred că s-au cărat cu tirurile mobile vândute pe Tre în România. Într-un târziu și-au dat seama de schemă italienii și au tăiat macaroana. M-am certat multă vreme cu taică-meu pentru unul din mobilele alea (unul era adus pentru altcineva). Într-un final a ajuns la mine.

LG-ul a fost un telefon destul de ok. Nu foarte isteț și destul de puțin prietenos (cu greu puteai să urci chestii pe el) dar făcea poze reușite (primul meu telefon mobil cu cameră) și avea o calitate audio extrem de bună (difuzor extern stereo pentru sonerii). De pe vremea aia îmi țin ca sonerie pe mobil “The Doors – Roadhouse Blues”. Am fost fraier și lacom și m-am întins către un nou model care tocmai apăruse pe la Tre în Italia. LG U880. Am vândut 8330-ul și am dat banii pe ăla. Un mobil foarte mișto dar care n-am reușit de loc să-l decodez în România așa că l-am vândut într-un final.

Cam prin 2005 am trecut și pe abonament la Orange (până atunci am stat numai pe cartelă). Odată cu abonamentul mi-am luat și Sony-Ericsson K750i. Un telefon extraordinar de mișto pe care îl mai călăresc și în ziua de azi și primul în topul preferințelor. Ceva mai târziu mi-am luat pentru abonamentul primit de la firmă (Vodafone) Sony-Ericsson M600i. Telefon despre care am scris și pe blog câteva chestii.

Acum, mai recent, am primit în teste de la Romtelecom – Cosmote și un telefon Nokia 6300. Cu care mă înțeleg destul de greu și am impresia că toate butoanele-s puse pe dos și are nevoie de pași suplimentari pentru a face o acțiune simplă. În plus pozele făcute cu camera foto, deși tot la 2mpx, sunt execrabile pe lângă cele făcute cu K750.

Cam asta-i istoria de până acum a telefoanelor mele. Nu știu ce telefon urmează să-mi iau. Există 2 posibilități. Să merg pe simplitate/comoditate și să iau Sony-Ericsson K810i (unul dintre cele mai reușite modele după părerea mea) sau ceva similar. Sau, din contră, să iau un smartphone cu o grămadă de funcții. Caz în care cred că aștept până apare ceva cu Android la noi. Nu de alta da’s sătul și de Symbian și de Windows Mobile. Iar iPhone nu-mi iau atâta timp cât încă-mi plac femeile…

Leapșa o arunc și eu către Bogdan, Sagesse și Andrei. Let’s see…

Wordpress 2.7

Mai acu’ 5-10 minute am observat că a apărut Wordpress 2.7. În mod normal l-aș mai fi lăsat câteva zile să se mai așeze. Da’ acum trec printr-o perioadă în care mă mănâncă rău să instalez ceva nou. Așa că am zis că ar fi mai bine să instalez un Wordpress nou pe blog decât să mă apuc să-mi pun Vista pe laptop.

Printre chestiile modificate cel mai ușor de remarcat ar fi redesenarea (din nou) a interfeței de administrare (Dashboard). De abia mă acomodasem cu cea veche și-au schimbat-o din nou. Partea bună e că pare să aibă mai mult sens modul în care sunt așezate meniurile acum. Aveți un “sneak preview” mai jos. Dacă mai am timp o să fac un review mai amănunțit zilele astea. Dacă nu, folosiți-l și aflați pe pielea voastră. E gratis :D .

new_dash

Six degrees of separation

Six degrees of separation” este o teorie conform căreia oricare 2 persoane de pe pământ se află la mai puțin de 6 contacte una de cealaltă. 

Mi-am adus aminte de treaba asta azi când mai aruncam un ochi peste lista de conexiuni din LinkedIn și am dat peste chestia asta :

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se pare că în ziua de azi nu mai sunt nevoie chiar de 6. 

(A se observa cum mă abțin de la a scrie pe teme politice azi. )

Schimbari in feed

Am modificat feed-ul (l-am trecut pana la urma pe contul asociat google). Va rog sa-mi semnalizati orice problema aparuta. Multumesc. 

 

P.S. Adresa directa este feedproxy.google.com/lazyadmin/feed

Ni la el

Ciobanul are blog.

troubleshooting

Azi că tot aveam prea mult timp liber am reparat și cele câteva plugin-uri care nu mergeau cum trebuie. În consecință, în sfârșit îmi afișează iar corect widgetul cu userii online (că tot zicea lumea că nu dă nimeni pe la mine, mai aveam nițel și deveneam emo :P ). 

În altă ordine de idei mă cam bate gândul să schimb tema. Daar, având în vedere opțiunile nu o s-o schimb decât c-o temă customizată. Fie de mine fie de altcineva. Cu alte cuvinte nu prea curând.