Pasiunea pentru cafea

Pe la începuturile pandemiei când brusc am început să petrecem tot mai mult timp acasă se simțea nevoia unui hobby. Că doar cât să tot șezi pe canapea și să te joci la PlayStation în timpul care mai rămâne liber după ce șezi pe scaunul de la birou și lucrezi ? O oarecare curiozitate și o dorință de a bea cafea mai bună a existat întotdeauna, dar până atunci asta însemna doar cumpărarea unor cafele mai scumpe din supermarket și prepararea lor în 2-3 feluri prin care aveam impresia că “storc” cât mai bine gustul din ele. Ah, și întotdeauna am băut cafeaua fără zahăr. Cel mult un strop de lapte turnat peste ca să nu mai fie atât de amară. Preparam cafeaua de obicei prin metoda opăririi direct în ceașcă, cu dezavantajele de rigoare (zaț printre dinți, cofeină prea multă, cafeaua mult prea extrasă ). Sau, alternativ, la frenchpress, foarte rar la ibric. Prima cafea “prăjită local” am luat-o tot din supermarket, mai precis niște blend-uri Dropshot găsite pe la Mega Image. Dar tot cam în aceeași perioadă prin două căi diferite am auzit de cei de la Mabo. Am observat că pe drumul meu zilnic cu mașina, pe…

Read More

Bibliotecă sau librărie

Trebuie să recunosc faptul că ador să mă iau la harță cu cei care afirmă mai mult sau mai puțin pompos cum că “este corect <<bibliotecă>> nu <<librărie>>”. Asta e cu atât mai ironic atunci când vine și de pe la oameni care sunt cam certați cu limba română dar nu scapă ocazia de a trash-ui câte vreun student amărât care a scris printr-un comentariu de cod “librărie” în loc de bibliotecă. Pe scurt, da, din punct de vedere al normelor limbii române, alea definite de către academicienii ăia care scot DOOM, este corect bibliotecă. Dar normele academice ale limbii române sunt de cele mai multe ori în urmă cu cel puțin 50 de ani față de limba vorbită. Pe lung însă lucrurile nu stau chiar așa. Pentru că limba nu funcționează atât de simplu. Găsesc de-a dreptul fascinant cum evoluează limba și cum evoluția asta este strâns legată de ce se întâmplă cu poporul respectiv în acea perioadă. Valurile de români emigrați prin țările vestice au adus cu ei cuvinte împrumutate din zonele respective (că de aia se salută toată Timișoara cu “ciao” ), IT-ul împrumută termenii consacrați din limba engleză, mediul de afaceri împrumută termeni specifici și tot…

Read More

Dinamica discuțiilor pe internet

(Yeah, yeah, bine v-am regăsit… :P ) Trebuie să recunosc, aveam articolul ăsta început într-o formă sau alta de vreo 2 ani. Dar cum lucrurile par a se degrada continuu, am zis că mă apuc să-l rescriu și să-l public pentru a fi citit de voi, ăia 2-3 plictisiți care mai dați pe aici între 2 ture de social media. Articolul se vrea a fi o scurtă analiză a modului în care comunicăm noi atât de frumos pe internetul ăsta mare, făcută din perspectiva unui inginer IT-ist care a utilizat pentru a comunica atât BBS-uri cât și uneltele “moderne” din ziua de azi. Înainte de a discuta despre cum comunicăm pe internet, ar trebui să facem un efort și să ne aducem aminte cum discută oamenii față în față, live. E greuț după 2+ ani de pandemie dar e un exercițiu util. Discuțiile față în față au avantajul de a fi îmbogățite de comunicarea non-verbală, de inflexiunile vocale și tonalitatea vocii. Prin urmare, cel puțin teoretic, îți poți da seama rapid dacă interlocutorul tău este atent, amuzat, enervat sau se pregătește să pună o mână în gâtul tău. Asta ne oferă un feedback imediat la ceea ce încercăm să comunicăm…

Read More

Reclame inutile

Drumul superb dintre Brașov și Bran-Moeciu este împănat pe alocuri de reclame la diverse pensiuni și dacă nu ai vedea panourile respective cu reclame care de care mai colorate precum și mormanele de gunoaie aruncate pe marginea drumului, poate-poate ai putea să crezi că ești prin Austria pe undeva. Că deh, avem o țară nemeritat de frumoasă pe ici pe colo. În timp ce admiram peisajul din mersul liniștit al mașinii, am rămas pentru câteva fracțiuni de secundă (cât am apucat să trecem cu mașina pe lângă) atras de una din reclamele de pe marginea drumului. Nu am apucat să văd la ce era reclama, tot ce am apucat să înregistrez pe retină a fost o poză cu trei tinere femei îmbrăcate în stil retro cu un decolteu generos. Și gata, nimic altceva. Să nu mă înțelegeți greșit, nu goneam cu 100km/h, mergeam liniștit cu 50. Pur și simplu atât a apucat creierul meu să proceseze în timpul deplasării, “6 țâțe”. De altfel panoul publicitar era făcut cu bun gust, fără nimic strident. Dar informația relevantă pe care doreau s-o transmită, n-a transmis-o. Nu știam unde aș putea să mă cazez ca să fac cunoștință cu cele 6 țâțe. Unde…

Read More

Ce-ar fi dacă…

Am trecut și de hopul ăsta (primul tur al prezidențialelor). Eu unul am fost mai rezervat în a face pronosticuri sau în a da sfaturi vis-a-vis de vreun candidat, mai mult am ascultat ce spun alții. Dar cum după război mulți viteji se-arată, o să comentez un pic de ce-am ajuns în situația asta. Mai întâi trebuie să înțelegem că fiecare tabără care a contat în campania asta, s-a bazat pe anumite atu-uri. Tabăra Iohannis-PNL s-a bazat pe faptul că au un prezidențiabil deja în funcție, cu notorietate, care deși n-a făcut prea multe lucruri bune, nici lucruri rele n-a făcut. În mare a privit cu atenție și îngrijorare ca tot românul, doar c-a reacționat mai greu. Tabăra VD-PSD s-a bazat pe faptul că e PSD, au o armată bine pusă la punct în teritoriu și ar putea să propună pentru funcția asta pe oricine, tot ar fi adunat un număr similar de voturi. Poate nu realizați, dar în mediul rural oamenii ăia habar n-au pe cine pun ștampila, majoritatea sunt dresați de ani buni să pună pe 3 trandafiri. PSD n-a stat degeaba pe la putere 30 de ani prin țara asta, controlează extrem de bine mediul respectiv. La…

Read More

Adults only

Am ieșit un pic din stresul cotidian și am fost un weekend și-o zi pe la o pensiune aflată într-un loc superb dar cu o mică problemă. Din cele trei seri în care vroiam să stăm și noi liniștiți la un pahar de vin, două le-am petrecut în urletele unor copii. Așa că nu a fost de mirare că deja în a doua seară căutam febril pe internet dacă există și pe la noi prin țară pensiuni în care este interzis accesul cu copii. Și da, spoiler alert, există. Acum nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu copiii, ba chiar înțeleg faptul că părinții răsuflau și ei ușurați undeva mai departe în timp ce și-au lăsat progeniturile să urle din toți rărunchii în jurul altor bieți nevinovați. E ok să vrei să pleci cu puradeii la munte/mare și să-i lași undeva la grămadă să-și consume energia în timp ce tu te bucuri de compania prietenilor cu care n-ai mai avut de mult timp să vorbești în liniște. Dar zău că nici ceilalți turiști veniți pe acolo nu-s de vină cu ceva. Prin ultima seară chiar discutam cu managerul pensiunii despre treaba asta și spunea că ar fi toate bune…

Read More

Debranșare RADET

Pentru că tocmai am terminat demersul ăsta, de a mă debranșa de la sistemul centralizat și de-a monta o centrală termică de apartament mă gândeam c-ar fi util să știți în ce vă băgați dacă vă bate gândul să faceți treaba asta. Pentru că realitatea va bate la fundul gol așteptările pe care le aveți legate de cum ar trebui să decurgă o procedură de genul ăsta. Dacă ați jucat RPG-uri la viața voastră, imaginați-vă toată treaba asta ca un quest în care vă veți trece printr-o serie de obstacole, veți interacționa cu multe NPC-uri (unele vă vor ajuta, altele vă vor pune bețe în roate) dar la final aveți șansa să fiți învingători și să stați în coaiele goale în căldura produsă de centrala termică proaspăt montată. Plus că dacă vă veți imagina că luați parte la un quest vă veți enerva mai puțin și nu veți fi tentat să strângeți pe cineva de gât. Înainte de-a explica cum stă treaba și ce înseamnă mai exact procedura de debranșare legală, trebuie să menționez faptul că eu unul nu sunt neaparat împotriva sistemului centralizat de încălzire. Din contră, mi se pare o soluție mai eficientă din multe puncte de vedere…

Read More

Mica dilemă

A sărit ieri de cur în sus tot internețu’ la aflarea veștii legate de propunerea de lege a celor de la USR privind produsele de tutun. Și nu numa’ internețu’ ci și alții, de exemplu dimineață pe la Rock FM Exarhu a ținut neaparat să își bată nițel penisu’ de inițiativa asta legislativă. Printre “argumentele” ăstora se numără chestii dintre cele mai ilare cum ar fi “USR=PSD”, “ne-au interzis fumatul în baruri acum vor să ne extermine cu totul” sau “interzicerea nu ajută, dimpotrivă”. Așa că am pus nițel mâna și m-am uitat (ce-i drept ușor în diagonală) peste propunerea legislativă ca să văd ce naiba extermină și interzice de s-au oțărît toți ăștia. Și am făcut asta din perspectiva omului care-a pus prima țigară în gură pe la o vârstă destul de fragedă (cre’ că eram încă prin școala generală), s-a apucat serios de fumat prin liceu și s-a lăsat de fumat cam acum 19 anișori. Iar pasul ăla de-a pune prima țigară în gură a fost unul extrem de facil, pe vremea aia nu te întreba nimeni de sănătate când cumpărai țigări, ba chiar le puteai lua la bucată. Și fumatul era o chestie cool că deh, era…

Read More

Presa quality 2.0

Scot nițel nasu’ din bârlog (și promit că plec repede la loc) ca să comentez o chestiune care mi se pare că a căzut în plan secundar (din cauza șutului în cur binemeritat pe care și l-a luat antivaxxerița preferată a românilor) și e păcat că se întâmplă asta.Mă refer la micul scandal din jurul articolului despre revenge porn de pe Casa Jurnalistului și mai ales la modul cum au ales cei de pe acolo să gestioneze o problemă reală pe care o au. Ca jurnalist, din punctul meu de vedere, adevărul (prin prezentarea faptelor din perspectiva tuturor părților implicate) trebuie să fie scopul final. Nu stârnirea de emoții, nu empatia cu una dintre părți, nu stoarcerea de lacrimi și atenție. Că ăla nu mai e jurnalism, e literatură. Din cauza asta Casa Jurnalistului nu mai e de ceva vreme ceva mai mult decât un cenaclu artistic care produce literatură emoțională cu niște efort de documentare ce-i drept. Ar putea mai mult dar asta ar însemna să aleagă calea grea a obiectivității și să lase deoparte propriile drame care ar putea denatura adevărul. Pentru că altfel, din frânturi de informații putem construi un alt adevăr care să ne convină nouă….

Read More

Referendumul p.lii

Am zis că rezist fără să comentez despre referendum da’ nu mai rezist. Să-mi bag picioarele, nu-mi imaginam că am atât de mulți oameni prin bulă care s-au molipsit în masă de idei cretine pe marginea subiectului ăsta cam de când a apărut în spațiul public. În loc să trateze tot căcatul ca pe un subiect irelevant (așa cum de fapt și este), s-au apucat să stârnească discuții. Mai întâi i-au somat pe ăia de la USR să se poziționeze în chestiunea semnăturilor CpF, ceea ce ăia, blegi fiind, au și făcut asigurându-se astfel de faptul că nu vor obține peste 10% nici la alegerile viitoare. Plm, ai fi zis că un partid atât de plin de oameni de comunicare ar fi fost capabil să scoată un mesaj prin care să spună că toată acțiunea folosește la distragerea atenției și la dezbinarea populației și să îndrume lumea să voteze așa cum le dictează conștiința fără a uita totuși că trăim într-o țară în care problemele cu adevărat importante sunt altele. Și atât, fără poziționare în masă pro sau contra. Că până la urma urmei, scopul lor este să ajungă să câștige și niște alegeri într-o țară care este totuși ultra-ortodoxă…

Read More

O mică muie presei

În weekend toată lumea știe că e o zi cam plictisitoare pentru știri. Dacă nu se întâmplă ceva dezastru major care să-i scoată din rahat, sâmbăta și duminica e ziua în care jurnaliștii noștri nasc pui de găină, văd extratereștri, vizitează tunelele dacice sau fac poze cu sirene eșuate pe malul mării după o noapte de romparkin cu vodcă. Așa se explică de ce ieri, aproape imediat ce o fițuică de prin Craiova a publicat o știre falsă despre un presupus dosar penal pentru șoferul care circulă de câteva zile bune prin România cu un Audi cu numărul MUIEPSD, știrea a fost preluată de majoritatea site-urilor de știri. Și aici nu vă gândiți numai la site-urile alea care propagă în mod obișnuit știri false ci a fost preluată chiar și de site-uri care se vor quality și cer bani de la cititori pentru a menține cică un standard ridicat. De la mass-media tradițională deja nu mai aveam așteptări de ceva vreme pentru că e clar că ăia angajează numai maimuțe dresate să traducă știri sau să facă copy-paste. Dar de la ăștia aveam o minimă pretenție de obiectivitate și de norme deontologice. Gen aia cu verificatul știrii din mai multe…

Read More

Evidența populației

De fiecare dată când am ocazia să mă întâlnesc cu instituțiile statului sfârșesc prin a-mi da singur palme peste față (facepalms) și șuturi în cur că n-am plecat din țară acum vreo 10-12 ani (nu c-ar fi târziu acum da’ altfel ai chef la 25 de ani). De data asta urmează să-mi expire buletinul și cum în perioada următoare o să am nevoie de el pentru niște chestiuni legale, am zis să-l dau din timp la schimbat presupunând că n-are cum sa dureze mai mult de câteva zile. Oh boy, I was so wrong. M-am prezentat marți pe la 10 la biroul de evidența a populației și-am aflat spre surprinderea mea că există bonuri de ordine. Am tras un număr și m-am pus pe așteptat. Prilej cu care am început să-mi pun întrebări legate de vraful de hârtii pe care trebuia să le aduc ca sa-mi prelungesc un buletin încă valabil. Îmi cer certificatul de naștere în original și în copie (nu e ca și cum n-ar avea deja la dosar certificatul de naștere, că l-am mai adus de cel puțin 2-3 ori până atunci) și încă câteva hârțoage. Singura chestie care mi se pare de bun simț este să…

Read More

Nevoia unui simbol

Ați văzut vreodată un om al străzii chinuit în mizerie și frig, cu hainele jerpelite și ați stat să vă gândiți oare cum ar fi să fiți în locul lui în acel moment iar gândul să vă oripileze pentru că efectiv nu ați putea suporta să trăiți așa ? În cele mai multe din cazuri poate nici el n-ar fi suportat la un moment dat dar omul se adaptează în timp. La fel cu bolnavii cronici care trec prin dureri care ar fi insuportabile pentru cineva sănătos. Cumva ei au învățat să trăiască cu durerea și să nu-i mai acorde atâta importanță. Cam așa și cu noi în momentul de față. Întreba mai deveme Brylu pe Facebook dacă Arafat l-a dărmat pe Boc iar Colectiv pe Ponta, de ce simbol am avea nevoie în momentul de față pentru a schimba clasa politică actuală. Și având în vedere că întrebarea lui vine după momentul în care un tânăr de 29 de ani a murit pentru că statul român are treburi mult mai importante decât reînnoirea unui acord cu Eurotransplant, mai mor și alții pentru că există priorități mai mari decât rezolvarea crizei de imunoglobulină, vor mai muri mii alții prin spitale…

Read More

Opoziție

Ne e din ce în ce mai clar în ultima vreme că deși PSD-ul a ajuns să fie vizibil un partid plin de șmenari și incompetenți, alternativele nu sunt luate în calcul deoarece nu reușesc să fie coerente în ceea ce fac. Și asta, în ciuda a ceea ce tot aberează cei din USR pe Facebook, a fost cu atât mai vizibil în ziua ultimei moțiuni de cenzură a PNL, zi în care opoziția din parlament a fost sublimă dar a lipsit cu desăvârșire fiind ocupată să li se fâlfâie de pe balcoanele parlamentului, să împartă floricele sau să facă selfie-uri ca pițipoancele ieșite la plimbare. Teoretic în opoziție avem vreo 2 formațiuni noi, cu oameni proaspeți, neimplicați în mizeriile politice de până acum (mă refer la USR și Ro+) și o curvă ceva mai bătrână, PNL. USR parcă ține să confirme clasica “s-a născut talent dar a murit speranță” și orbecăie de ceva vreme prin politica mioritică nereușind să fie luați în serios. Și până acum mă jur ca am tot încercat să le găsesc circumstanțe atenuante și să zic că uite, sunt singurii pe care-i avem și măcar încearcă să facă ceva. Numai că au avut timp cel…

Read More

Cu pisici

Prin luna iunie 2016, la puțin timp după ce-am pierdut în urma unei insuficiențe renale cea mai dulce și simpatică pisică pe care-am cunoscut-o vreodată, am adus în casă o pisică de pe stradă cu patru pui. Și pentru că nu eram încă pregătiți să ne atașăm emoțional de un animal de companie și nici nu vroiam să păstrăm nici un pui și nici pe pisica adultă am numit puii în ordinea intensității culorii, de la ăla negru începând până la cel mai deschis la culoare, “Unu”, “Doi”, “Trei”, respectiv “Patru”. Iar lu’ mă-sa i-am zis simplu, “Mă-sa”. De atunci au trecut vreoi 2 ani. Cei patru pui sunt pe la casele lor, doar de doi mai știu câte ceva dar sunt absolut convins că și ceilalți doi o duc bine, păreau să știe ce au de făcut când i-am dat (adică să se alinte și să cerșească de mâncare). Pe Mă-sa am încercat o perioadă s-o dăm și deși am vaccinat-o și-am castrat-o și nici urâtă sau bătrână nu era (avea până în 2 ani când am luat-o noi), n-a vrut-o nimeni. Așa că la doi ani distanță de la momentul în care am luat-o de pe stradă, încă…

Read More