Deși e al treilea an în care am ajutat competiția Innovation Labs în faza inițială, faza Hackathonului acesta este primul an în care particip la faza finală.

Dar înainte să vă povestesc ce și cum aș vrea să lămuresc câteva chestiuni pentru că în ultimele 2-3 luni, de fiecare dată când povesteam cuiva despre Innovation Labs puteam să citesc în privirea lui neîncrederea într-o astfel de competiție și în participanții ei. Auzeam frecvent “copii de facultate”, “vor să inventeze facebook-ul” și altele asemenea. Mă gândeam de ceva vreme ce argumente pot să vă dau pentru a vă convinge că lucrurile nu stau chiar așa când luni seara, în cadrul evenimentului desfășurat la Hotel Pullman, am asistat la prezentarea lui Alex Radovici și el fost participant la prima ediție a Innovation Labs.  Cred că povestea lui exemplifică cel mai bine importanța unui astfel de eveniment.

Ah, nu știți cine este Alex Radovici ? Păi pe lângă faptul că la ora actuală este asistent în ACS este și fondatorul Wyliodrin, un serviciu care permite programarea simplă a plăcuțelor de tip Raspberry Pi. Și Alex a povestit în cadrul prezentării ținute luni seara cum a ajuns să creeze Wyliodrin pornind de la pasiunea pentru electronicele pe care le tot șurubărea. Mai întâi a încercat să răspândească “microbul” ăsta și altora dar s-a lovit din start de faptul că doritorii nu știau suficientă programare. Și plecând de la problema asta a ajuns să creeze sistemul care permite aproape oricui să creeze un program pe care să-l ruleze pe o jucărie electronică prin “lipirea” blocurilor de comenzi într-un editor vizual accesibil din orice browser (similar cu Hour of Code dacă ați apucat să vă jucați, numai că aici poți “plimba” un roboțel fizic). Mai precis cam așa :

Iar la ora actuală Wyliodrin a ajuns să aibă parteneriate cu Intel, Cisco și să fie din ce în ce mai cunoscut. Plecând de la o pasiune pentru electronică, Alex a găsit o nișă și a creat un serviciu.

Și dacă povestea lui Alex nu a fost suficientă, gândiți-vă câți dintre voi ar fi zis prin 2006 că un serviciu online care permite răspândirea de mesaje de numai 140 de caractere (lungimea unui SMS) o să aibă succes ? Eu unul recunosc că am spus că este printre cele mai mari tâmpenii pe care le-am auzit. Și totuși iată unde se află Twitter astăzi. Continui să cred că este o tâmpenie dar atunci când o tâmpenie devine utilizată la scară mare poate să devină o unealtă utilă uneori.

Prin urmare poate c-ar fi cazul să privim ceva mai deschis proiectele participante la Innovation Labs pentru că este posibil ca unele dintre ele să producă surprize pe termen lung. Și poate chiar nu cele la care ne așteptam noi.

Proiectele de la Innovation Labs de anul acesta au fost împărțite în 3 categorii, “Disrupt Retail” (aplicații orientate pe relațiile dintre consumatori și comercianți), “Internet of Things” (adică plăcuțe, chestii, drăcii) și “Mobile” (aplicații mobile).

Fiecare din aceaste categorii a avut un câștigător. La categoria “Disrupt Retail” câștigător a fost proiectul “Veiled“. Trecând peste furtul mai mult sau mai puțin evident al logo-ului de la SuSe (au mai facut-o și alții pe aici sau pe aici) proiectul este unul relativ interesant. Permite afișarea de oferte într-o interfață de tipul “realitate augmentată”.  Aș fi zis inițial că nu are prea multe șanse pentru că eu unul nu mă văd alergând după bere cu mobilul în mână, uitându-mă în aplicație însă la câți turiști plimbându-se cu tabletele în fața ochilor am văzut nu cred că asta va fi problema principală ci mai degrabă modul prin care convingi comercianții să introducă ofertele la tine în sistem. Nu de alta dar cel puțin la noi există o rezistență destul de mare la nou în domeniul ăsta.

În categoria “Internet of Things” proiectul câștigător a fost PoltBox, o pedală programabilă pentru chitară. Asta chiar mi s-a părut un proiect interesant pentru că are o nișă dedicată și poate ajunge departe. Au și un magazin online de unde utilizatorii își pot descărca efecte pre-setate și le pot încărca pe PoltBox. Rămâne de văzut unde duc ideea mai departe.

Iar în categoria “Mobile” câștigătorul a fost Fingerdrum Master. Nu vă gândiți la prostii ca mine, este o aplicație mobilă legată tot de muzică. Creatorul, Csongor Horvath, a lăsat impresia clară că știe despre ce vorbește, având experiență de DJ și luând parte la organizarea de diverse festivaluri. Din păcate site-ul proiectului nu oferă prea multe informații, nici măcar un filmuleț de prezentare ceva, așa că o să vă pun eu un filmuleț cu “the real thing” iar voi o să vă imaginați un joc de mobil/tabletă care să facă chestii similare. Iar dacă creatorul proiectului va găsi și o metodă prin care utilizatorii aplicației să-și share-uiască creațiile muzicale, atunci s-ar putea să aibă succes.

Primul dintre premiile cele mari a fost Premiul Special al Juriului, pentru proiectul Retake, iarăși unul din proiectele mele preferate. Retake permite localizarea indoor și oferirea de informații în timp real (folosind beacon-uri sau alte tehnologii) și poate fi folosit în centrele comerciale, în cadrul evenimentelor mari sau chiar în spitale de exemplu sau în alte locuri în care ai avea nevoie de așa ceva. Proiectul a fost deja testat în cadrul DreamHack de anul acesta de la Sala Polivalentă și a avut succes.

Premiul pentru “Cea mai bună prezentare” a fost primit de proiectul “Coinfetti“, o aplicație care promite conversia rapidă de bitcoin în monedă reală, direct în contul cardului de debit pe care cei mai mulți dintre noi îl au deja. Prezentatorul a fost foarte bine pregătit pe subiect și a reușit să fie coerent și amuzant. Deocamdată însă bitcoin nu este o monedă prea stabilă și viitorul proiectului depinde practic de viitorul Bitcoin.

“Cel mai bun produs” a fost “Eskimo“, un dispozitiv amplasat în zona genunchilor care înregistrează mișcările schiorilor și permite analiza lor. Astfel schiorii se pot proteja de accidentări și își pot corecta poziția. Aici aș vrea să subliniez că nu a fost singurul produs destinat analizei mișcărilor sportivilor, a mai existat “SwimPal” (încă nu au site funcțional, rușinică…), destinat înotătorilor. De remarcat că începe să fie acoperite și alte sporturi, nu numai alergarea.

Iar în final, marele câștigător, a fost proiectul Vitabox.me. Ideea este pe cât de simplă pe atât de utilă și presupune analizarea datelor colectate de la diverse dispozitive de fitness (gen Fitbit). Datele analizate vor genera rapoarte și sfaturi privind nutriția (incluzând aici suplimentele nutritive dar și mesele luate), toate în funcție de profilul utilizatorului și de recomandările nutriționiștilor. Proiectul a anunțat deja un parteneriat dar iarăși, din păcate, nu are un site funcțional de prezentare.

Au mai fost câteva proiecte necâștigătoare pe care le-am remarcat. Primul dintre ele este “Coda Footprint“, o aplicație care permite analizarea rețelei și detecția/interpretarea problemelor de securitate apărute prin rețea. Va fi un proiect pe care îl voi urmări și pe viitor pentru că m-ar interesa în mod direct să utilizez așa ceva și chiar credeam că acest proiect va fi printre câștigători.

Oarecum similar (adică tot networking-related) este și “Travis” (alții fără site), o aplicație care monitorizează fluxul de date din rețea și poate identifica posibilele “gâtuiri” ale traficului de date.

Din cu totul altă categorie, mi-a plăcut “SOSGift“. Poate și din cauză că prezentarea l-a avut ca erou principal pe Homer Simpson care se străduia să cumpere un cadou lui Marge.Sau poate din cauză că toți bărbații au în general probleme în a lua cadouri pentru femei, pentru că asta-și propune aplicația să facă. Să fie un ajutor în a găsi cadoul perfect pentru cineva. În funcție de deciziile altora, de wishlist-uri și personalizând setările pe diverse criterii (amantă, soție, șefă, secretară, etc…).

Per ansamblu a fost interesant să văd ideile în fază inițială (cu ocazia Hackathonului) iar apoi, nemaiavând contact direct cu proiectul, să ajung să le văd direct la final după ce participanții au profitat de experiența mentorilor și au ajuns să aibă niște proiecte aproape complete. Am fost plăcut surprins să constat că, deși la faza inițială mai toți cei care au făcut pitch-urile au avut emoții și s-au bâlbâit, la final toți cei care au fost prezenți pe scenă (sau hai să spunem APROAPE toți) au reușit să fie coerenți și să-și transmită ideile în limba engleză.  Sunt ușor dezamăgit de faptul că nu toate proiectele au un site de prezentare iar asta ar trebui să fie unul din primele lucruri pe care le face un start-up care dorește să se facă cunoscut.

Și nu în ultimul rând, încep să mă simt mândru că am contribuit și eu la Innovation Labs și sper s-o fac din nou și în anul următor.