Investiție în oameni

Povesteam aseară cum a fost la concertul Timpuri Noi din Hard Rock Cafe. Ce n-am povestit a fost faptul că aseară am ajuns pentru prima oară în Hard Rock Cafe. Și exceptând prețurile nițel cam mari pentru bere (și nici măcar nu vorbim de vreo bere excelentă ), adică 14 lei pentru un pahar de 420ml de Carlsberg, vreo 22 de lei pentru Holsten nefiltrată, cea mai ieftină fiind Tuborg la 12 lei (Tuborg e o bere pe care nu aș recomanda-o nici dușmanilor), nu am ce să reproșez altceva locului respectiv.

Mai mult decât atât, m-au impresionat teribil fetele și băieții angajați acolo. De la intrare, după ce ne-au controlat biletele, am fost preluați de o fată care ne-a condus până la masa aflată undeva pe lângă scenă. Cu un meniu deasupra capului se mișca rapid printre mese și la fiecare câteva secunde se întorcea zâmbitoare către noi să verifice dacă mai eram în spatele ei sau rămăsesem în urmă.

Băiatul care a venit și ne-a luat comanda a “lucrat” în același stil. Deși era plin, l-am văzut că avea vreo 6-7 mese în “grijă”, nu a fost nevoie să îl chem eu să mai aducă vreo bere ci trecea singur pe lângă masă, mă atingea pe umăr fiind gălăgie și mă întreba dacă mai doresc bere sau altceva. La un moment dat, într-una din pauzele concertului am fost atent și la ceilalți. Toți se mișcau ca niște furnici agile printre mese, spre bucătărie, cărând teancuri de pahare înalte cât ei sau farfurii cu mâncare.

Urmărindu-i am realizat două chestiuni. În primul rând toți cei de acolo au trecut prin niște traininguri serioase din care au învățat cum să-și facă treaba astfel. Și mă gândeam că ar trebui să fie pe undeva obligatoriu pentru patronii de baruri/restaurante să-și trimită angajații pe la niște traininguri de tipul ăsta, nu să-i învețe meserie pe clienții care vin să mănânce/bea de acolo. În al doilea rând îmi place să cred că sunt și mai motivați financiar decât media de pe la noi, nu primesc câțiva firfirei și pentru restul să se descurce din bacșișuri.

Un angajat capabil să își facă treaba astfel va aduce venituri mai mari în localul respectiv. Halbele nu rămân goale pe masă așteptând la nesfârșit să fie reumplute iar clienții sunt mulțumiți de servicii și revin. Un angajat incompetent nu e capabil să-și optimizeze munca, nu e capabil să aibă o relație bună cu clienții și per total creează un deserviciu locului în care muncește.

Din păcate pe la noi nu învață nimeni lecția asta și ne complacem în mizerii gen Piranha unde stai după o bere până ți se lungesc urechile. Fără avantajul de-a fi lângă un campus universitar ăia ar fi murit de foame de mult. Chiar și așa, cu niște angajați capabili ar fi vândut mult mai mult. În rarele momente în care ajung prin Piranha mi-am învățat deja lecția. Comand din start 2 beri, după ce o termin pe prima mai comand încă una. Rar am băut mai mult de 3 beri acolo în timpul în care în alte baruri ajungeam deja pe la a 6-a. De ce ? Păi pentru că trec și 30-40 de minute între comandă și onorarea comenzii sau între terminarea berii și prinderea unui chelner pentru a-i spune ce vrei.

Ai fi zis că în 25 de ani de tranziție suntem și noi capabili să învățăm să investim în oameni ca să-și poată face treaba mai bine la locul de muncă. Doar am avut suficiente francize (și nu numai) trecute pe la noi care au aplicat lecția asta. Poate c-ar fi cazul să învățăm asta și să nu ne mai complacem într-un balcanic “lasă că merge și-așa”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *